Demenţa încadrează un grup de boli ale creierului care au în comun simptome similare, cum ar fi probleme de memorie, limbaj, orientare şi comportament. Demenţa vasculară se dezvoltă în general la vârstnici, afectând între 1% şi 4% dintre persoanele cu vârsta de peste 65 de ani, potrivit asociaţiei Alzheimer Elveţia. Maladia este cauzată de leziuni vasculare care perturbă alimentarea cu sânge a creierului, ceea ce duce la moartea neuronilor.
În prezent, nu există un tratament pentru demenţa vasculară, iar singura modalitate de a o combate este prevenirea prin controlul factorilor de risc, cum ar fi hipertensiunea arterială, colesterolul ridicat, diabetul şi fumatul.
Măsurile de prevenire ar deveni mai eficiente odată cu descoperirea unor noi biomarkeri ai bolii, care ar permite o mai bună identificare a persoanelor cu risc.
Acest lucru a fost reuşit de către echipa spitalului universitar din Geneva (Hôpitaux Universitaires de Genève - HUG) şi a universităţii din Geneva (Université de Genève - UNIGE) prin descoperirea rolului receptorului CCR5 în dezvoltarea demenţei vasculare.
Un nou biomarker pentru demenţă
Publicat în jurnalul Alzheimer's & Dementia, studiul s-a concentrat pe CCR5, o proteină receptoare legată de chemokine, mesageri chimici ai sistemului imunitar.
Echipa a descoperit că proteina CCR5 joacă un rol cheie în răspunsul celulelor cerebrale la stresul oxidativ, un mecanism implicat în moartea neuronilor.
De asemenea, cercetătorii elveţieni au găsit o legătură între o variantă genetică specifică a CCR5 şi cea a unei alte proteine, apolipoproteina E (ApoE), cunoscută pentru rolul său în demenţa legată de vârstă.
Această asociere genetică complexă creşte considerabil riscul de demenţă vasculară, potrivit specialiştilor.
„Persoanele cu vârsta de peste 80 de ani care sunt purtătoare ale acestui genotip specific au un risc de unsprezece ori mai mare de a dezvolta demenţă vasculară", explică primul autor al studiului, Benjamin Tournier, doctor în biologie la departamentul de psihiatrie al HUG şi cercetător la departamentul de psihiatrie al facultăţii de medicină din cadrul UNIGE.
Această cercetare de natură translaţională, un concept care vizează transpunerea unor descoperiri fundamentale în aplicaţii clinice concrete, a permis clarificarea mecanismelor probabile ale demenţei printr-o serie de experimente.
Echipa de cercetare a evidenţiat mai întâi „in vitro" rolul potenţial al CCR5 în mecanismele ischemice, prin examinarea neuronilor de şoarece.
Apoi au studiat variaţiile genelor CCR5 şi ApoE la un grup de 362 de persoane (205 fără demenţă şi 189 cu demenţă) care au fost de acord să dea probe de sânge anual pe o durată de cinci ani.
Aceste rezultate au fost apoi verificate pe o altă cohortă din Italia (157 de persoane fără demenţă şi 620 de persoane cu demenţă), consolidând soliditatea descoperirii.
Prof. Dina Zekry, şefa diviziei de medicină internă pentru vârstnici din cadrul HUG şi profesor asociat în cadrul departamentului de reabilitare şi geriatrie al facultăţii de medicină din cadrul UNIGE, care a condus echipa de cercetare subliniază importanţa acestei descoperiri ca o nouă ţintă pentru înţelegerea şi tratarea demenţei legate de vârstă.
„Acesta este un progres major care deschide noi perspective pentru identificarea timpurie a indivizilor cu risc şi pentru dezvoltarea de terapii ţintite, şi oferă o speranţă considerabilă pentru societatea noastră în ceea ce priveşte bolile neurocognitive în ansamblu", a declarat ea.
De asemenea, din aceste rezultate ar putea reieşi noi strategii de tratament care vizează îmbunătăţirea calităţii vieţii şi a funcţionalităţii persoanelor afectate.
