Două studii recente furnizează posibile explicaţii pentru cauzele Covid de lungă durată, un sindrom ale cărui mecanisme rămân încă învăluite în mister. Una dintre cercetări indică efectul cumulat al sechelelor în diverse organe, în timp ce al doilea studiu evocă un mecanism care are loc la nivelul neuronilor.
Un studiu a comparat RMN-urile de la 259 de pacienţi, care au fost spitalizaţi din cauza Covid-19 în perioada 2020-2021, cu examenele medicale efectuate pe un grup de 50 de persoane care nu au fost niciodată infectate cu SARS-CoV-2.
Aproape o treime dintre pacienţii cu Covid-19 au prezentat „anomalii" la nivelul mai multor organe timp de mai multe luni după externarea lor.
Există „dovezi concrete că diverse organe suferă modificări" după o spitalizare asociată cu boala Covid-19, a declarat într-o conferinţă de presă Christopher Brightling, coautor al unui studiu publicat vineri, în revista Lancet Respiratory Medicine.
Studiul a evidenţiat faptul că, au fost afectate în special creierul, plămânii şi rinichii, şi, într-o măsură mai scăzută, inima şi ficatul.
Cercetătorii au constatat, de exemplu, leziuni ale substanţei albe din creier, un fenomen care poate fi asociat în literatura ştiinţifică cu un uşor declin cognitiv.
Potrivit autorilor studiului, rezultatele oferă posibile explicaţii pentru Covid-19 de lungă durată, un sindrom care se caracterizează prin persistenţa unor sechele ce durează mai multe luni după infectare, şi care este în continuare puţin înţeles.
Studiul publicat vineri sugerează că sindromul Covid-19 de lungă durată „nu se explică prin insuficienţe grave concentrate la un singur organ", ci mai degrabă printr-o „interacţiune între cel puţin două anomalii ale unor organe diferite", a declarat medicul pneumolog Matthew Baldwin, care nu a participat la această cercetare, într-un comentariu publicat în acelaşi număr al revistei Lancet Respiratory Medicine.
Ipoteza afectării unor mecanisme din creier
Un alt studiu, publicat pe 12 septembrie, în revista eBiomedicine, vorbeşte despre o posibilă perturbare a unui mecanism care s-ar concentra la nivelul creierului.
Timp de mai mulţi ani, o echipă de cercetare de la Inserm, Spitalul Universitar din Lille şi Universitatea din Lille a studiat rolul anumitor neuroni care exprimă hormonul de eliberare a gonadotropinei (GnRH). Aceşti neuroni controlează, din hipotalamus, toate procesele asociate cu funcţia reproductivă: pubertatea, dobândirea caracterelor sexuale secundare şi fertilitatea la vârsta adultă.
În acest ultim studiu, oamenii de ştiinţă au dorit să testeze ipoteza conform căreia infecţia cu SARS-CoV-2 ar putea avea consecinţe dăunătoare asupra unei populaţii de neuroni care reglează reproducerea.
Realizat de o echipă de cercetători de la Institutul naţional francez pentru sănătate şi cercetări medicale (INSERM) acest studiu a vizat aproximativ 50 de pacienţi al căror creier a suferit o scădere a concentraţiei de testosteron, asociată cu o alterare produsă de coronavirus asupra unor neuroni ce regularizează funcţiile reproductive.
Cercetătorii francezi au măsurat funcţiile cognitive ale pacienţilor şi au constatat performanţe mai puţin bune atunci când respectiva categorie de neuroni a fost afectată.
Rezultatul a evidenţiat faptul că, proporţia de pacienţi care au raportat tulburări de memorie sau de atenţie, indiferent de frecvenţă sau gravitate, precum şi dificultăţi de concentrare, a avut tendinţa de a fi uşor mai mare la pacienţii cu măsurători hormonale anormale, caracterizate printr-o scădere a nivelului de testosteron.
Ilustraţie a infecţiei cu SARS-CoV-2 (imunoreactivitate pentru proteina S în alb) în neuronii olfactivi care exprimă proteina marker olfactiv (OMP, în roşu) în epiteliul nazal uman. © Vincent Prévot/Inserm
Rezultatele „sugerează că infecţia poate duce la moartea acestor neuroni şi s-ar afla la originea unor simptome care persistă în timp", a precizat INSERM într-un comunicat.
Pentru a-şi completa analizele, cercetătorii au continuat să studieze cortexurile pacienţilor care au murit în urma Covid-19. Aceştia au identificat prezenţa virusului în hipotalamus şi moartea unei părţi din populaţia de neuroni GnRH.
„Aceste descoperiri pot fi îngrijorătoare la mai multe niveluri în ceea ce priveşte rolul acestor neuroni în reproducere şi implicarea lor în anumite funcţii cognitive. Ele indică necesitatea optimizării şi generalizării urmăririi medicale a persoanelor cu simptome persistente în urma infecţiei cu Covid-19", a concluzionat Vincent Prévot, director de cercetare la Inserm şi coautorul ultimului studiu.
Studiul încurajează, de asemenea, continuarea cercetărilor privind impactul neurologic al Covid-19 de lungă durată.
Covid-19 de lungă durată se manifestă prin unul sau mai multe simptome de pe o listă lungă, în general în primele trei luni după infectare şi care persistă pentru cel puţin două luni.
Printre acestea specialiştii enumără oboseală, tuse, dificultăţi de respiraţie, febră intermitentă, pierderea gustului şi a mirosului, probleme de concentrare şi depresie. Astfel de simptome nu pot fi explicate prin alte diagnostice şi au un impact asupra vieţii cotidiene a pacienţilor.
În Franţa, Covid-19 de lungă durată a afectat 4% dintre adulţi, adică 2,06 milioane de persoane cu vârste de peste 18 ani.
Un mic procent - 1,2% - dintre ele au declarat că sunt puternic afectate în activităţile de zi cu zi, potrivit unui studiu realizat de Santé Publique France în toamna anului trecut şi ale cărui rezultate au fost prezentate în iunie 2023, informează Agerpres.
Marea majoritate a pacienţilor (90%) care suferă de Covid-19 de lungă durată constată totuşi o ameliorare lentă a simptomelor după doi ani, iar ceilalţi trec fie printr-o ameliorare rapidă, fie printr-o persistenţă a problemelor lor medicale, a precizat un studiu publicat în luna mai şi realizat de medicul epidemiolog Viet-Thi Tran de la Universitatea Paris / AP-HP pe 2.197 de pacienţi din grupul „ComPare", care sufereau de Covid-19 de lungă durată şi care au fost monitorizaţi cu regularitate.
