Un studiu internaţional, realizat de mai multe universităţi din Australia şi Europa, s-a axat pe ideea că durerea lombară de lungă durată este mai degrabă o problemă cauzată de sistemul nervos decât o problemă a coloanei, oaselor sau muşchilor.
Studiul, publicat marţi, în Journal of the American Medical Association, a împărţit 276 de participanţi în două grupuri. Participanţii din primul grup au primit timp de 12 săptămâni cursuri de reaintegrare senzorio-motorie, iar cel de-a doilea grup a primit timp de 12 săptămâni tratamente fals concepute, pentru a controla efectele placebo, frecvente în studiile de dureri lombare.
Cercetătorii spun că terapia senzorio-motorie, este o terapie care modifică modul în care oamenii se gândesc la corpul lor când experimentează durerea, modul în care procesează informaţiile senzoriale lombare şi modul în care îşi mişcă spatele.
„Am observat în studiul nostru un efect semnificativ clinic asupra intensităţii durerii şi un efect semnificativ clinic asupra dizabilităţii. Oamenii au fost mai fericiţi, au raportat că spatele lor s-a simţit mai bine şi calitatea vieţii lor a fost mai bună. De asemenea, se pare ca aceste efecte au fost susţinute pe termen lung. De două ori mai multe persoane s-au recuperate complet. Foarte puţine tratamente pentru dureri lombare prezintă beneficii pe termen lung, dar participanţii la studiu au raportat o calitate îmbunătăţită a vieţii un an mai târziu”, a declarat prof. James McAuley de la facultatea de ştiinţele sănătăţii, din cadrul universităţii New South Wales, din Australia.
Noua abordare care consideră durerea de spate de lungă durată ca fiind mai degrabă o problemă a sistemului nervos, decât o problemă lombară, a discului, oaselor sau muşchilor, lansează o provocare tratamentelor tradiţionale pentru durerile cronice de spate, respectiv medicamentelor, injecţiilor, şi tratamentelor care se concentrează pe manipularea coloanei vertebrale, intervenţiilor chirurgicale şi stimulatorii ale măduvei spinării.
„Comparând rezultatele studiilor care analizează tratamentul cu opiacee versus placebo, vedem că diferenţa este mai mică de un punct din 10 în intensitatea durerii, (medicamentele) funcţionează doar pe termen scurt şi reuşesc doar o îmbunătăţire mică a dizabilităţii. Vedem rezultate similare pentru studiile care compară terapiile manuale cu cele placebo, sau exerciţiile fizice cu placebo”, spune prof. McAuley.
„Este primul tratament de acest gen testat împotriva placebo, pentru durerile de spate, cauza numărul unu a poverii globale (Global Disability Burden) în ultimii 30 de ani”.
Prof. McAuley a mai spus că tratamentul se bazează pe cercetări care au arătat că sistemul nervos al persoanelor care suferă de dureri cronice de spate se comportă într-un mod diferit faţă de cel al persoanelor care prezintă o leziune recentă în zona inferioară a spatelui.
„Persoanelor cu dureri lombare li se spune adesea că spatele lor este vulnerabil şi are nevoie să fie protejat. Acest lucru schimbă modul în care filtram şi interpretăm informaţiile din zona lombară şi modul în care ne mişcăm spatele. În timp, spatele devine mai puţin în formă, iar modul în care spatele şi creierul comunică este perturbat în moduri care par să întărească ideea că această zonă este vulnerabilă şi are nevoie de protecţie. Tratamentul pe care l-am conceput are ca scop ruperea acestui ciclu de autosugestie”, a spus el.
Conform autorilor, noul tratament, care include module şi metode educaţionale special concepute pentru readaptarea senzorio-motorie, are ca scop corectarea disfuncţiei despre care specialiştii spun că, este implicată în majoritatea durerilor cronice de spate, respectiv o perturbare a sistemului nervos. Această perturbare cauzează apariţia a două probleme: un sistem hipersensibil la durere şi o comunicare imprecisă între spate şi creier
Noul tratamentul, în viziunea autorilor, îşi propune să atingă trei obiective.
- primul este acela de a pune la curent pacientul cu cele mai recente cunoştinţe ştiinţifice despre cauza durerilor cronice de spate;
- al doilea este acela de a normaliza modul în care spatele şi creierul comunică între ele;
- al treilea este acela de a readapta treptat corpul şi creierul înapoi la cadrul normal de protejare pentru reluarea activităţilor obişnuite;
Terapiile tradiţionale se concentrează pe fixarea unor elemente de susţinere a spatelui, injectarea unui disc în spate, slăbirea articulaţiilor sau întărirea muşchilor.
Ceea ce face ca reintegrarea senzorială să fie diferită, potrivit prof. McAuley, este că priveşte în ansamblu întregul sistem: ce cred oamenii despre spatele lor, modul în care spatele şi creierul comunică, modul în care persoanele cu dureri cornice îşi mişcă spatele, precum şi condiţia fizică a spatelui.
Autorii studiului spun că sunt necesare mai multe cercetări pentru a reproduce aceste rezultate şi pentru a testa tratamentul în diferite medii şi populaţii. De asemenea, cercetătorii doresc să testeze această abordare şi în alte forme de durere cronică, şi care prezintă perturbări similare în cadrul sistemului nervos. Autorii studiului vor să lanseze un pachet de antrenament care ar putea aduce acest nou tratament în clinicile de profil.
Prof. McAuley speră ca după ce noul tratament va fi disponibil, în următoarele şase până la nouă luni, după instruirea unor fizioterapeuţi, fiziologi, pentru exerciţii fizice, şi altor clinicieni, persoanele cu dureri cronice de spate vor putea să-l acceseze la un cost similar cu alte terapii de acest gen.
