Cercetările ar putea oferi o nouă abordare pentru tratarea unei forme agresive de cancer de sân. Un studiu a constatat că vizarea simultană a micromediului imun din ganglionii limfatici şi tumori a dus la remisie pe termen lung în cancerul de sân triplu negativ metastatic.
Imunoterapia combinată cu chimioterapia reprezintă opţiunea standard de tratament pentru cancerul de sân triplu negativ (TNBC), dar are doar un răspuns limitat la pacienţi. Se crede că unul dintre principalii factori care contribuie la răspunsurile slabe în TNBC este micromediul imunosupresor tumoral.
Cercetările unei echipe de specialişti de la universitatea din Michigan, Statele Unite, ar putea oferi o nouă abordare pentru tratarea cancerului de sân triplu negativ metastatic. Un studiu recent a constatat că ţintirea simultană a micromediului imun din ganglionii limfatici şi tumori a dus la remisia tumorii pe termen lung la modelele de şoareci cu cancer de sân triplu negativ metastatic.
Mai mult, folosirea de nanoparticule pentru livrarea acestor medicamente imunosupresoare a crescut eficacitatea tratamentului.
Rezultatele au apărut în Science Translational Medicine.
„Nu se acordă suficientă atenţie micromediului ganglionilor limfatici, dar este la fel de important ca ganglionii limfatici, care joacă un rol crucial în iniţierea progresiei şi metastazelor cancerului“, a declarat Duxin Sun, profesor de farmacie şi ştiinţe farmaceutice la colegiul de farmacie UM.
Echipa de cercetători a căutat strategii noi pentru a controla atât micromediului tumoral cât şi micromediul ganglionilor limfatici, în speranţa de a îmbunătăţi răspunsul la tratament. În baza unei experienţe de 15 ani, cercetătorii au avansat folosirea nanomedicinei pentru a furniza imunomodulatoare (medicamente care determina supresia sistemului imun), acestor micromediuri şi a modifica macrofagele, un tip de celule imune albe din sânge care combat agenţii patogeni, inclusiv celulele canceroase.
Cercetătorii au tratat modelele de şoareci cu cancer de sân cu o nanoparticulă de albumină, numită Nano-PI, în combinaţie cu imunoterapii, pentru a remodela micromediul ganglionilor limfatici şi al tumorilor. Nano-PI a îmbunătăţit livrarea imunomodulatoarelor, la ganglionii limfatici şi tumori, şi acumularea de medicamente în macrofagele din cele două ţesuturi.
„Ce am reuşit ne-a frapat. Am folosi această nanoparticulă pentru a furniza medicamente şi a controla tumora şi ganglionii limfatici, şi am obţinut remisie pe termen lung şi eliminarea metastazelor pulmonare“, a explicat Sun.
Fără Nano-PI medicamentele au funcţionat bine, dar rezultatele au fost mediocre, spune Sun. Dar odată ce au folosit nanoparticula, echipa a reuşit aproape 200 de zile fără ca tumora să crească înapoi, în comparaţie cu majoritatea modelelor de şoareci la care tumora a reapărut după 90 de zile.
„Nu este un tratament care să vindece, dar reprezintă un candidat promiţător pentru viitoarele studii clinice şi ne oferă indicii că am putea obţine remisia tumorilor pe termen lung“, a precizat Sun.
În acest studiu, cercetătorii au folosit diferite criterii de proiectare pentru a dezvolta Nano-PI ca să livreze medicamente în macrofagele celor două tipuri de ţesuturi. Nano-PI este specifică medicamentelor transportate, specifică celulelor ţintă şi specifică bolii, mai exact, Nano-PI a reuşit să vizeze macrofagele M2, unul dintre factorii imunosupresori majori care trebuie reglaţi pentru a trata cancerul de sân metastatic. Designul nanoparticulei a arătat potenţial în îmbunătăţirea eficacităţii imunoterapiei şi obţinerea unei remisii complete pe termen lung, care ar putea avea un răspuns clinic mai bun la pacienţii cu TNBC.
În general, nanomedicamentele nu au avut până acum un mare succes în tratamentul cancerului, în mare parte din cauza transpunerii clinice slabe de la modelele preclinice la pacienţii cu cancer, spune Sun. În acest studiu, echipa sa a găsit o posibilă modalitate de a creşte eficacitatea acestei nanotehnologii.
„Constatările noastre sugerează că poate principiile în sine de proiectare a nanomedicamentelor sunt greşite“, a mai spus Sun.
Echipa sa a folosit criterii noi de proiectare a nanoparticulei, pe care au dezvoltat-o specific medicamentelor transportate, pentru a putea depăşi problemele unei anumite setări cadru.
„Nu poţi avea nanoparticule universale care să îndeplinească sarcini universale. O nanoparticulă nu poate rezolva toate problemele pentru toate medicamentele. Vechiul principiu de design vede nanoparticulele ca fiind universale, şi posibil de asta studiile nu reuşesc atunci când sunt transpuse de la modele de şoareci la studii umane. Am constatat că trebuie să fie specifică medicamentului, specifică nanotrasnportorului, specifică tipului de celulă. Fiecare nanoparticulă va avea proprietăţi proprii şi va putea face doar anumite lucruri pentru a obţine o eficacitate la pacienţi“, a explicat Sun.
Pentru a testa în continuare această nouă teorie şi pentru a continua să exploreze eficacitatea vizării simultane a ganglionilor limfatici şi a tumorilor, Sun speră că aceste rezultatele obţinute vor conduce la un studiu clinic.“Tehnologia este suficient de matură pentru a o putea folosi la dezvoltarea de nanoparticule care să livreze medicamente şi a vedea dacă putem replica rezultatele şi în studiile clinice, pentru a obţine într-adevăr remisie pe termen lung“.
