SARS-CoV-2, noul coronavirus cum îl ştie deja toată lumea, a circulat nedetectat timp de cel mult două luni înainte ca primele cazuri umane de COVID-19 să fie descrise la Wuhan la sfârşitul lunii decembrie 2019, este părerea mai multor cercetători americani.
Utilizând instrumente de datare moleculară şi simulări epidemiologice, oamenii de ştiinţă de la Institutul Naţional de Alergii şi Boli Infecţioase împreună cu cercetătorii de la Facultatea de Medicină din San Diego, Universitatea din California, şi cu alţi colegi de la Universitatea din Arizona au mai observat în cadrul unui studiu că în simulările lor virusul mutant se stinge natural mai mult de trei sferturi din timp fără a provoca o epidemie.
„Studiul nostru a fost conceput pentru a răspunde la întrebarea cât timp ar fi putut circula SARS-CoV-2 în China înainte de a fi descoperit. Pentru a răspunde la această întrebare, am combinat trei informaţii importante: o înţelegere detaliată a modului în care SARS-CoV-2 s-a răspândit în Wuhan înainte de blocare, diversitatea genetică a virusului în China şi rapoartele despre primele cazuri de COVID-19 în China. Prin combinarea acestor linii de probe disparate, am reuşit să punem o limită superioară la mijlocul lunii octombrie 2019 pentru momentul în care SARS-CoV-2 a început să circule în provincia Hubei”, a declarat prof. dr. O. Wertheim, de la Divizia de Boli Infecţioase şi Sănătate publică globală a Facultăţii de Medicină din San Diego, autorul principal al studiului.
Cazurile de COVID-19 au fost raportate pentru prima dată la sfârşitul lunii decembrie 2019 în Wuhan, din provincia Hubei din centrul Chinei. Virusul s-a răspândit rapid dincolo de Hubei. Autorităţile chineze au înconjurat regiunea şi au implementat măsuri de atenuare la nivel naţional. Până în aprilie 2020, transmisterea locală a virusului era sub control, dar, până atunci, COVID-19 devenise deja pandemică, peste 100 de ţări raportând cazuri.
SARS-CoV-2 este un coronavirus zoonotic, despre care se crede că a sărit de la o gazdă necunoscută la oameni. S-au depus numeroase eforturi pentru a identifica când virusul a început să se răspândească printre oameni, pe baza studiilor cazurilor de COVID-19 diagnosticate timpuriu. Primul grup de cazuri - şi cele mai vechi genomuri SARS-CoV-2 secvenţiate - au fost asociate cu Huanan Seafood Wholesale Market, dar autorii studiului spun că este puţin probabil ca acea piaţă să fi marcat începutul pandemiei, deoarece în cel mai vechi documentat COVID-19 cazurile nu aveau nicio legătură cu piaţa. Rapoartele ziarelor regionale sugerează că diagnosticarea COVID-19 în Hubei datează de cel puţin din 17 noiembrie 2019, sugerând că virusul circula deja activ atunci când autorităţile chineze au adoptat măsuri de sănătate publică.
În noul studiu, cercetătorii au folosit analize evolutive ale ceasului molecular pentru a încerca să analizeze momentul în care a apărut primul sau indexul caz de SARS-CoV-2, când a existat strămoşul comun al tuturor variantelor SARS-CoV-2, estimat în acest studiu până la jumătatea lunii noiembrie 2019.
,,Datarea moleculară a celui mai recent strămoş comun este adesea considerată sinonimă cu cazul indicelui unei boli emergente. Cu toate acestea, cazul indicativ poate fi precedabil strămoşului comun - primul caz real al acestui focar s-ar fi putut produce zile, săptămâni sau chiar cu multe luni înainte de strămoşul comun estimat. Determinarea lungimii acelei „siguranţe filogenetice” a fost în centrul investigaţiei noastre”, a spus Michael Worobey, profesor de ecologie şi biologie evolutivă la Universitatea din Arizona.
Cercetătorii estimează că numărul mediu de persoane infectate cu SARS-CoV-2 în China a fost mai mic de unul până la 4 noiembrie 2019. Treisprezece zile mai târziu, erau patru persoane şi doar nouă pe 1 decembrie 2019 Primele internări în Wuhan cu o afecţiune identificată ulterior ca fiind COVID-19 au avut loc la mijlocul lunii decembrie. Autorii studiului au folosit o varietate de instrumente analitice pentru a modela modul în care virusul SARS-CoV-2 s-ar fi putut comporta în timpul focarului iniţial şi în primele zile ale pandemiei, când era în mare parte o entitate necunoscută şi domeniul de aplicare al ameninţării pentru sănătatea publică nu a fost încă realizat pe deplin . Aceste instrumente au inclus simulări epidemice bazate pe biologia cunoscută a virusului, cum ar fi transmisibilitatea acestuia şi alţi factori. În doar 29,7 la sută din aceste simulări, virusul era capabil să creeze epidemii autosusţinute. În celelalte 70,3%, virusul a infectat relativ puţine persoane înainte de a dispărea. Epidemia medie nereuşită s-a încheiat la doar opt zile după cazul index.
,,De obicei, oamenii de ştiinţă folosesc diversitatea genetică virală pentru a obţine momentul când un virus a început să se răspândească. Studiul nostru a adăugat un strat crucial pe lângă această abordare, modelând cât timp ar fi putut circula virusul înainte de a da naştere diversităţii genetice observate. Abordarea noastră a dat rezultate surprinzătoare", a spus Wertheim.
Chiar dacă SARS-CoV-2 circula în China în toamna anului 2019, modelul cercetătorilor sugerează că o făcea la niveluri scăzute până cel puţin în decembrie a acelui an.
,,Tulpina originală a SARS-CoV-2 a devenit epidemică, deoarece a fost răspândită pe scară largă, ceea ce favorizează persistenţa şi pentru că a prosperat în zonele urbane în care transmiterea a fost mai uşoară. În epidemiile simulate care implică comunităţi rurale mai puţin dense, epidemiile au dispărut 94,5-99,6% din timp. De atunci, virusul a produs mutaţii de mai multe ori, o serie de variante devenind mai transmisibile", au mai scris cercetărorii, potrivit Medicalxpress.com.
În momentul de faţă peste 123 de milioane de oameni din lumea întreagă s-au infectat cu SARS-COV-2, iar peste 2, 7 milioane de persoane au murit din cauza COVID-19.
