Nu putem încetini ritmul cu care îmbătrânim din cauza constrângerilor biologice, este concluzia unui studiu al Universităţii din Oxford. Dezbaterea despre cât de mult putem trăi a împărţit comunitatea academică de zeci de ani. Unii cercetători susţin că durata de viaţă a omului nu are limită, în timp ce alţii spun contrariul. Chiar dacă speranţa de viaţă a crescut, traiectoria către moarte la bătrâneţe nu s-a schimbat.
Cercetarea şi-a propus să testeze ipoteza „ratei invariante a îmbătrânirii”, care spune că o specie are o rată relativ fixă de îmbătrânire de la vârsta adultă. La studiu au colaborat oameni de ştiinţă din 14 ţări, care au analizat datele despre naşteri şi decese specifice vârstei care se întind pe secole şi continente. A fost un efort uriaş care a necesitat monitorizarea populaţiilor de-a lungul mai multor decenii.
„Descoperirile noastre susţin teoria că, mai degrabă decât încetinirea morţii, mai mulţi oameni trăiesc mult mai mult din cauza unei reduceri a mortalităţii la vârste mai mici. Am comparat datele despre naştere şi deces de la oameni şi primate neumane şi am constatat acest tipar general al mortalităţii a fost acelaşi la toate, ceea ce sugerează că factorii biologici, mai degrabă decât factorii de mediu, controlează în cele din urmă longevitatea. Statisticile au confirmat că indivizii trăiesc mai mult pe măsură ce sănătatea şi condiţiile de viaţă se îmbunătăţesc, ceea ce duce la creşterea longevităţii într-o populaţie întreagă. Cu toate acestea, o creştere accentuată a ratei mortalităţii, pe măsură ce anii trec înainte de bătrâneţe, este clar de observat la toate speciile”, a spus Jose Manuel Aburto.
Echipa Universităţii din Oxford a analizat date de la primate, cele mai apropiate rude genetice ale noastre, mai precis de la 30 de specii de primate, 17 în sălbăticie şi 13 în grădini zoologice, inclusiv gorile, babuini, cimpanzei. Şi a examinat înregistrările despre naşteri şi decese din nouă populaţii umane diverse din Europa secolului XVII până în secolul XX, Caraibe şi Ucraina şi două grupuri de vânători culegători între 1900 şi 2000.
Toate seturile de date examinate de echipă au dezvăluit acelaşi tipar general de mortalitate: un risc ridicat de deces în copilărie care scade rapid în anii imaturi şi adolescenţi, rămâne scăzut până la vârsta adultă timpurie şi apoi creşte continuu la înaintarea în vârstă.
„Descoperirile noastre confirmă faptul că, în populaţiile istorice, speranţa de viaţă a fost scăzută deoarece mulţi oameni au murit tineri. Dar pe măsură ce îmbunătăţirile medicale, sociale şi de mediu au continuat, speranţa de viaţă a crescut. Din ce în ce mai mulţi oameni trăiesc mult mai mult acum. Cu toate acestea, traiectoria către moarte la bătrâneţe nu s-a schimbat. Acest studiu sugerează că biologia evoluţionistă depăşeşte totul şi, până acum, progresele medicale nu au reuşit să depăşească aceste constrângeri biologice", e de părere José Manuel Aburto.
