O echipă de cercetători de la Universitatea de Stat din Carolina de Nord, din Statele Unite, a descoperit că o anumită cale de semnalizare moleculară joacă un rol important în producerea durerii în cazul osteoartritei (OA). Folosind un model de şoarece cu osteoartrită dureroasă, cercetătorii au arătat că blocarea acestei căi de semnalizare elimină durerea şi duce la utilizarea normală a membrelor.
Este prima cercetare de acest gen care găseşte o asociere între această cale de semnalizare şi durerea provocată de osteoartrită, ceea ce ar putea duce la dezvoltarea de tratamente noi şi eficiente împotriva durerii pentru persoanele care se confruntă cu această boală.
Peste 32,5 milioane de adulţi din SUA suferă de osteoartrită dureroasă, ceea ce o face cea mai frecventă tulburare a articulaţiilor din această ţară. Incidenţa OA este în creştere, şi în timp ce acesta poate varia în severitate, boala poate fi asociată cu durere, care limitează funcţia şi mobilitatea membrelor.
„În prezent există foarte puţine modalităţi eficiente şi sigure de a gestiona pe termen lung durerea în cazul osteoartritei, care este cronică şi adesea foarte debilitantă“, spune Duncan Lascelles, profesor de cercetare şi management translaţional al durerii şi co-autor corespondent al cercetării.
Anterior, prof. Lascelles, un expert în managementul durerii animalelor de companie, şi colegul său, neurobiologul Santosh Mishra, au observat niveluri crescute (suprareglate), a componentelor acestei căi de semnalizare, în lichidul articular, sânge şi nervii senzoriali la câinii care au dezvoltat natural OA. Componentele în cauză - ligandul şi molecula de legare artemin (un factor neurotrofic derivat din celule gliale), împreună cu receptorul său GFRα3 - erau cunoscute cercetătorilor, dar nu au fost asociate cu semnalizarea durerii în cazul OA.
„Când simţim durere, acesta este rezultatul unei molecule de la locul dureros care interacţionează cu un receptor de pe un nerv senzorial şi declanşează o cascadă de evenimente în interiorul nervului, care duc la producerea unui semnal. Acesta călătoreşte de-a lungul nervului şi este interpretat ca dureros de către creier“, explică Lascelles.
„În cazul durerii acute, se ştie că sistemul artemin/GFRα3 joacă un rol, mai ales în hipersensibilitatea la rece. Cu toate acestea, nu a fost asociat cu senzaţia de durere într-o afecţiune cronică cum este OA. Faptul că o anumită moleculă este suprareglată nu este neapărat un lucru relevant pentru o anumită afecţiune, aşa că am decis să vedem dacă această cale a fost implicată funcţional în semnalizarea durerii în OA - mai exact, să explorăm dacă această cale de semnalizare contribuie, de fapt, la senzaţia de durere în OA“, spune Mishra, profesor asistent de neuroştiinţe şi co-autor corespondent al lucrării.
Într-un model de şoarece cu OA indusă chimic, cercetătorii au descoperit că GFRα3 a fost suprareglată în nervii senzoriali - la fel ca în cazul OA dezvoltată natural la câini - în comparaţie cu un grup de control de şoareci sănătoşi. Un număr de şoareci cu OA au fost apoi trataţi cu anticorpi monoclonali, concepuţi pentru a se lega de GFRα3, care au prevenit legarea factorului artemin de GFRα3 şi au blocat în mod eficient calea de semnalizare a durerii.
În termen de două ore după tratamentul cu anticorpi, funcţia membrelor şoarecilor trataţi a revenit la nivelul normal, ceea ce a indicat faptul că această cale, artemin/GFRα3, joacă cel mai probabil un rol important în durerea exprimată în OA.
„Deşi acesta este un studiu demonstrativ, rezultatele sunt încurajatoare şi sperăm să continuăm să lucrăm pentru a înţelege această cale de semnalizare şi rolul pe care îl are în exprimarea durerii în cazul OA“, spune Mishra.
„Chiar dacă acest studiu a fost efectuat pe un model de şoarece, cercetarea s-a bazat pe observaţii robuste provenite de la cazurile unor câini cu OA aparută în mod natural. Deoarece OA este destul de asemănătoare la câini şi la oameni, constatările noastre sunt extrem de relevante pentru ambele cazuri, credem noi. Sperăm că această lucrare poate duce la terapii medicamentoase orientate spre a calma durerea atât la pacienţii câini cât şi la oamenii care suferă de OA. Deşi nu putem inversa leziunile articulare, sperăm că putem atenua suferinţa cauzată de durere, scăderea mobilităţii şi scăderea capacităţii de a funcţiona“, spune Lascelles.
Studiul a apărut săptămâna trecută în Frontiers in Neuroscience.
