Cancerul pancreatic este foarte agresiv şi are un prognostic slab, cu o rată de supravieţuire de 5 ani pentru 5% dintre pacienţi. Cele mai multe decese legate de cancerul pancreatic apar din cauza metastazelor, atunci când tumora invadează alte organe. Tratamentele pentru oprirea metastazelor, care ar putea salva mii de vieţi, lipsesc încă. Într-un studiu publicat în eLife, cercetători de la Universitatea Osaka descriu un mecanism pentru metastazele cancerului pancreatic necunoscut până acum şi care ar putea fi folosit ca ţintă terapeutică.
In primă fază, studiul a analizat ţesuturi umane de cancer pancreatic şi a demonstrat că o proteină mică de semnalizare, numită ARL4C, este supraexprimată la pacienţii cu cancer pancreatic. Rezultatele iniţiale privind funcţia acestei proteine au sugerat că ea ar putea fi implicată în abilităţile migratoare şi invazive ale celulelor canceroase pancreatice. Pentru a studia în detaliu această descoperire şi pentru a confirma localizarea ARL4C în celulele canceroase pancreatice migratoare, cercetătorii au conceput un experiment elaborat prin care au simulat invazia celulelor canceroase în corpul uman. Ei au dezvoltat un model de lucru 3D cu care au monitorizat celulele canceroase care au invadat în gelul de colagen folosit pentru a observa, la microscop, invazia celulelor care conţineau ARL4C etichetat fluorescent.
„Am descoperit că ARL4C s-a localizat la suprafaţa celulară ale aşa-numitelor pseudopode invazive, asemănătoare din punct de vedere funcţional, dar distincte structural de invadopodia", explică Akikazu Harada, autorul principal al studiului. Înainte să poată migra în alte părţi ale organismului, celulele canceroase dezvoltă pe suprafaţa ventrală aceste invadopodia, nişte proeminenţe bine conturate ca nişte „picioruşe“ cu ajutorul cărora se deplasează şi pot invada alte ţesuturi. La rândul lor, pseudopodele (prelungiri temporare - picioruşe false - care ajută deplasarea şi migrarea celulelor în alte organe) sunt mai lungi şi au un diametru mai mare decât invadopodia şi se extind de la capătul frontal al celulei. „În aceste pseudopode, ARL4C a recrutat o altă proteină numită IQGAP1, care este, de asemenea, foarte exprimată în numeroase tipuri de cancer, inclusiv cancerul pancreatic, care a transportat o enzimă numită MMP14 la pseudopode pentru a permite celulelor canceroase să penetreze şi să invadeze gelul de colagen respectiv matricea extracelulară", spune Harada.
Odată ce au descoperit acest mecanism inedit, cercetătorii au vrut să valorifice noile cunoştinţe în scopuri terapeutice şi au abordat o terapie folosind oligonucleotidul antisens, ASO. Acestea sunt molecule/secvenţe scurte de ADN monocatenar care acţionează în interiorul celulei şi blochează producţia de proteine.
„ASO direcţionat împotriva ARL4C a fost capabil să suprime metastazele ganglionilor limfatici ai celulelor canceroase pancreatice implantate în pancreasul unui şoarece imunodeficient", explică Akira Kikuchi, celălalt autor al studiului. Atunci când ARL4C este blocat, celulele canceroase sunt mai puţin agresive şi mai puţin susceptibile să se răspândească. Deşi rezultatele studiului sunt preliminare, descoperirile deschid noi căi terapeutice promiţătoare pentru acest cancer extrem de agresiv şi aduc lămuriri asupra mecanismului prin care cancerul pancreatic creează metastaze.
