O echipă internaţională de oameni de ştiinţă a descoperit o moleculă care împiedică celulele canceroase să se răspândească din tumora primară în alte zone din corp.
O echipa multidisciplinară a descoperit că o molecula mică, asemănătoare zahărului, menţine integritatea ţesutului din jurul unei tumori, în cancer. Oamenii de ştiinţă au reuşit să demonstreze că molecula reduce semnificativ răspândirea cancerului la şoareci.
Cum invadează celulele canceroase organismul
Metastazele reprezintă răspândirea celulelor canceroase în locuri îndepărtate din organism, făcând cancerul extrem de letal.
Formarea metastazelor depinde de capacitatea celulelor canceroase de a se desprinde de la locul tumorii primare şi de a invada organismul prin pereţii vaselor de sânge şi barierele de ţesut, pentru a ajunge la locuri secundare de creştere. Acest proces de invazie metastatică necesită molecule biologice numite enzime, care digeră proteinele şi zaharurile din spaţiul din jurul celulelor, permiţând celulelor canceroase să migreze prin aceste zone.
O clasă abundentă de sursă de zahăr care înconjoară celulele sunt lanţurile de moleculele lungi de heparan sulfat, o polizaharidă care ajută la stabilizarea integrităţii spaţiului extracelular. Zaharurile din heparan sulfat sunt digerate de o enzimă numită heparanază, care astfel taie aceste lanţuri, slăbind spaţiul din jurul celulelor.
Celulele canceroase metastatice produc cantităţi mari de enzimă heparanază, care le ajută astfel să se răspândească în organism. Inhibarea enzimei heparanază reprezintă o ţintă majoră pentru terapia împotriva cancerului.
Cercetătorii au dezvoltat şi testat o nouă moleculară asemănătoare zahărului care reacţionează cu enzima heparanază legându-se de aceasta. Odată ce noua moleculă este legată, enzima heparanază nu mai este în măsură să lege sau să taie lanţurile de zahăr din jurul celulelor. Astfel, ţesutul din jurul celulelor rămâne ferm şi inaccesibil desprinderii celulelor.
Cercetătorii au studiat noua moleculă pe modele de şoarece de cancer pulmonar, cancer de sân şi cancer de sânge.
Conform autorilor, deşi este încă prea devreme pentru a determina dacă noua moleculă va ajunge în aplicaţii clinice, rezultatele sunt promiţătoare, iar institutele implicate au solicitat deja un brevet pentru această moleculă.
„Trebuie să aflăm acum dacă acest compus este stabil, sigur pentru corpul uman, ajunge în locul potrivit în cantităţi suficiente şi aşa mai departe. Asta durează câţiva ani; s-ar putea să nu ajungem la nimic şi cineva trebuie să fie dispus să-şi asume acest risc financiar. Molecula noastră este unul dintre puţinii agenţi care pot inhiba heparanaza în acest mod specific. Medicina are o preferinţă pentru molecule mici, simple, de acest fel”, a declarat autorul principal al studiului, profesorul Hermen Overkleeft, de la universitatea Leiden.
Echipa de cercetare multidisciplinară, a inclus cercetători de la universitatea din York (Anglia), universitatea Leiden (Olanda) şi Technion (Israel Institute of Technology).
