Astmul alergic afectează un număr în creştere de copii, manifestându-se prin dificultăţi de respiraţie declanşate de diverşi factori alergeni. Un nou studiu preclinic sugerează o nouă potenţială cauză a acestei afecţiuni: interacţiunile între anumite categorii de celule din organism.
Astmul alergic se caracterizează prin respiraţie şuierătoare şi dificultăţi de respiraţie declanşate de alergeni inhalaţi, cum ar fi polenul, mucegaiul şi părul de animale de companie.
Este cea mai frecventă boală cronică în rândul copiilor şi poate persista până la vârsta adultă.
Un nou studiu condus de cercetători de la Massachusetts General Hospital (MGH), din Statele Unite, dezvăluie modul în care relaţia dintre nervi şi celulele imunitare din plămâni poate contribui la dezvoltarea acestei afecţiuni.
Pentru studiul publicat săptămâna trecută, în Journal of Allergy & Clinical Immunology, oamenii de ştiinţă au generat modele unice de şoareci nou-născuţi cu expunere la alergeni care reproduc evoluţia astmului alergic din copilărie până la vârsta adultă.
Cercetarea a implicat urmărirea celulelor imune specifice alergenului, numite celule de memorie rezidente T helper 2 (Th2-TRM), care sunt cunoscute ca fiind mediatorul central al inflamaţiei alergice recurente în plămâni.
Experimentele au dezvăluit că nervii simpatici din plămâni produc dopamină şi locuiesc în apropierea anumitor celule T helper 2 în urma expunerii la alergeni la nou-născuţi.
Atunci când dopamina se leagă de receptorii DRD4 de pe aceste celule T helper 2, celulele sunt mai predispuse să se transforme în Th2-TRM şi sunt instruite să producă molecule de stimulare a răspunsului imunitar, sau citokine.
Blocarea acestei legături cu dopamina în urma expunerii la alergen la nou-născuţi a redus transformarea celulelor T helper 2 şi a atenuat inflamaţia pulmonară la întâlnirea cu acelaşi alergen, la vârsta adultă.
„Întrucât plămânii umani sunt inervaţi în mod similar de nervii dopaminergici la începutul vieţii postnatale, axa dopamină-DRD4 poate oferi o ţintă terapeutică pentru a modifica evoluţia astmului alergic din copilărie la vârsta adultă", spune autorul principal Xingbin Ai, cercetător la MGH şi profesor asociat de pediatrie la facultatea de medicină de la Harvard.
Potrivit cercetătorului, semnalarea dopaminei este probabil unul dintre numeroşii factori legaţi de vârstă care reglează celulele Th2-TRM în plămânul imatur.
În continuare, va fi important să se delimiteze caracteristicile moleculare şi funcţionale ale celulelor Th2-TRM patogene generate în plămânul imatur.
Autorii subliniază faptul că, o mai bună înţelegere a mediatorilor programului celulelor Th2-TRM la începutul vieţii ar putea identifica noi ţinte terapeutice pentru tratamentul astmului alergic.
Acest studiu a fost susţinut de Institutele Naţionale de Sănătate (NIH), din Statele Unite.
