O cercetare internaţională publicată marţi susţine ipoteza că boala Alzheimer este cauzată de scăderea proteinelor beta-amiloid din creier şi nu de formarea plăcilor de amiloid. Plăcile sunt doar consecinţa scăderii nivelului de proteine, susţin autorii studiului.
Noi cercetări realizate de specialişti de la Universitatea din Cincinnati, Statele Unite, în colaborare cu Institutul Karolinska din Suedia, şi publicate marţi, în Journal of Alzheimer's Disease, susţin ipoteza că boala Alzheimer este cauzată de o scădere a nivelurilor unei anumite proteine, contrar unei teorii predominante care a fost recent pusă sub semnul întrebării.
Chestionarea ipotezei dominante
Cercetarea se concentrează pe proteina numită beta-amiloid. Proteina îşi îndeplineşte în mod normal funcţiile în creier într-o formă în care este solubilă, adică se dizolvă în apă, dar uneori devine solidă, formând aglomerări cunoscute sub numele de plăci de amiloid.
Credinţa actuală în domeniul cercetării acestei maladii, existentă de mai bine de 100 de ani, afirmă că boala Alzheimer este cauzată de acumularea de plăci de amiloid în creier.
În noul studiu, echipa de cercetare a emis ipoteza că plăcile sunt pur şi simplu o consecinţă a scăderii nivelurilor de beta-amiloid solubil din creier. Aceste niveluri scad deoarece, în situaţii de stres biologic, metabolic sau infecţios, proteina normală se transformă în plăci de amiloid anormale.
„Paradoxul este că atât de multe persoane acumulează plăci în creier pe măsură ce îmbătrânesc şi, totuşi, atât de puţini oameni care prezintă aceste plăci continuă să dezvolte demenţă”, a declarat dr. Alberto Espay, medic la UC Health şi profesor de neurologie la Colegiul de Medicină UC, şi directorul catedrei pentru boala Parkinson şi tulburările de mişcare, de la Institutul de neuroştiinţă UC Gardner.
Plăcile de beta-amiloid rămân în continuare în atenţia cercetătorilor pentru dezvoltarea unor potenţiali biomarkeri şi strategii terapeutice.
Oamenii de ştiinţă au remarcat că, de-a lungul anilor, multe studii de cercetare şi studii clinice au vizat reducerea plăcilor de amiloid din creier, iar unele au diminuat plăcile, dar până la anunţul din 27 septembrie, a rezultatelor obţinute cu un medicament, considerat „revoluţionar”, de la Biogen şi Eisai, lecanemab, care a furnizat rezultate pozitive într-un studiu clinic de fază III, arătând o încetinire a declinului cognitiv, niciun altul nu a încetinit progresia bolii Alzheimer.
Mai important, în sprijinul recentei ipoteze a oamenilor de ştiinţă, în unele studii clinice care au redus nivelurile de beta-amiloid solubil, pacienţii au prezentat o înrăutăţire a rezultatelor clinice.
„Cred că aceasta este probabil cea mai bună dovadă că reducerea nivelului formei solubile a proteinei poate fi toxică”, a spus dr. Andrea Sturchio, primul autor al raportului şi instructor de cercetare la Colegiul de Medicină din UC. „Când (proteinele) s-au terminat, starea pacienţilor s-a înrăutăţit”.
Rezultatele cercetării
Cercetări anterioare ale echipei au descoperit că, indiferent de acumularea de plăci în creier, persoanele cu niveluri ridicate de beta-amiloid solubil prezintă o stare normală din punct de vedere cognitiv, în timp ce indivizii cu niveluri scăzute de proteine au mai multe şanse de a prezenta tulburări cognitive.
În studiul actual, echipa a analizat nivelurile de beta-amiloid la un subgrup de pacienţi cu mutaţii care anticipează o supraexpresie a plăcilor de amiloid în creier, şi despre care se crede că predispune la Alzheimer.
Chiar şi în acest grup de pacienţi despre care se crede că au cel mai mare risc de a dezvolta boala Alzheimer, cercetătorii au găsit rezultate similare cu cele ale studiului realizat pe populaţia generală.
Cercetătorii au descoperit că indivizii care acumulează plăci în creier şi care sunt capabili să genereze niveluri ridicate de beta-amiloid solubil au un risc mai mic de a evolua la demenţă în următorii trei ani.
Cercetarea a constatat că, la un nivel de bază de beta-amiloid solubil în creier, de peste 270 de picograme pe mililitru, oamenii pot rămâne normali din punct de vedere cognitiv, indiferent de cantitatea de plăci de amiloid din creier.
„Este logic, dacă ne detaşăm de prejudecăţile pe care le-am creat de prea mult timp, ca un proces neurodegenerativ să fie cauzat de ceva ce pierdem, beta-amiloid, mai degrabă decât de ceva ce câştigăm, plăci de amiloid”, a declarat dr. Espay. „Degenerarea este un proces de pierdere, iar ceea ce pierdem se dovedeşte a fi mult mai important”, a mai precizat medicul.
Paşii următori
Echipa îşi continuă cercetarea pentru a studia dacă o creştere a nivelurilor de beta-amiloid solubil din creier poate fi, de fapt, o terapie benefică pentru pacienţii cu Alzheimer.
Este important să ne asigurăm că nivelurile ridicate ale proteinei introduse în creier nu se transformă apoi în plăci de amiloid, deoarece versiunea solubilă a proteinei este necesară pentru ca funcţionarea normală să aibă un impact asupra creierului, au mai precizat autorii.
La o scară mai mare, cercetătorii cred că o ipoteză similară a ceea ce cauzează neurodegenerarea poate fi aplicată şi altor boli, inclusiv Parkinson şi boala Creutzfeldt-Jakob, cercetările fiind în curs şi în aceste domenii.
De exemplu, în boala Parkinson, o proteină normală solubilă din creier numită alfa-sinucleină se poate solidifica în depozite numite corp Lewy. Cercetătorii presupun ipoteza că boala Parkinson nu este cauzată de agregarea corpilor Lewy în creier, ci mai degrabă de o scădere a nivelurilor normale de alfa-sinucleină solubilă.
„Susţinem că cel mai semnificativ în toate bolile degenerative este pierderea proteinelor normale, mai degrabă decât fracţia măsurabilă a proteinelor anormale”, a precizat dr. Espay. „Efectul net este o pierdere, nu un câştig de proteine, deoarece creierul continuă să se micşoreze pe măsură ce aceste boli progresează”, a adăugat el.
În opinia oamenilor de ştiinţă viitoarele abordări pentru tratarea bolilor neurodegenerative se vor împărţi în două: medicina de recuperare şi medicina de precizie.
Medicina de recuperare va studia dacă o creştere a nivelurilor de proteine cheie, cum ar fi beta-amiloid, poate duce la rezultate mai bune pentru pacienţi.
„Interesant, lecanemab, medicamentul anti-amiloid raportat recent ca fiind benefic (pentru Alzheimer), face ceva ce majoritatea altor tratamente anti-amiloid nu fac, pe lângă reducerea amiloidului, creşte nivelurile de beta-amiloid solubil”, a menţionat dr. Espay.
În timp ce, medicina de precizie presupune aprofundarea cercetării pentru a înţelege ce cauzează scăderea nivelurilor de beta-amiloid solubil, fie că este vorba de un virus, o toxină, o nanoparticulă, sau un proces biologic sau genetic.
Dacă principala cauză a bolii va fi descoperită, nivelurile proteinei nu ar trebui să fie crescute, deoarece nu ar exista o transformare de la proteine solubile, normale, la plăci de amiloid, spun cercetătorii.
În opinia autorilor recentului studiu, medicina de precizie ar trebui să ţină cont de faptul că nu există doi pacienţi la fel, oferind tratamente mai personalizate.
Cercetătorii americani fac progrese în medicina de precizie prin programul Cincinnati Cohort Biomarker, un proiect care urmăreşte împărţirea bolilor neurodegenerative pe subtipuri biologice, pentru a potrivi terapiile bazate pe biomarkeri cu pacienţii cel mai probabil să beneficieze de ele.
„Prin recunoaşterea subtipurilor biologice, infecţioase şi toxice de Parkinson şi Alzheimer, vom avea tratamente specifice care pot încetini progresia celor afectaţi”, au mai precizat autorii studiului.
