O echipă internaţională de cercetători a identificat mutaţiile ADN într-o genă care detectează ARN viral, ca fiind o cauză care duce la apariţia lupusului. Savanţii speră că noua lor descoperire va duce la dezvoltarea de noi tratamente pentru această boală autoimună.
Lupusul este o boală autoimună cronică care provoacă inflamaţii în organe şi articulaţii, afectează pielea şi mişcarea şi provoacă oboseală. În cazurile severe, simptomele pot fi debilitante, iar complicaţiile pot fi fatale.
În prezent nu există niciun tratament care să vindece boala, care afectează peste 5 milioane de persoane la nivel mondial. Tratamentele actuale sunt predominant bazate pe imunosupresoare şi reduc rezistenţa sistemului imunitar al organismului pentru a atenua simptomele.
Într-un studiu publicat miercuri în Nature, oamenii de ştiinţă de la institutul Francis Crick, din Londra, au analizat datele obţinute după secvenţierea întregului genom al ADN-ul unei fetiţe spaniole pe nume Gabriela, care a fost diagnosticată cu lupus sever când avea 7 ani. Un asemenea caz sever, cu un debut precoce al simptomelor este rar şi indică o cauză genetică, au precizat specialiştii.
Analiza genetică a fost efectuată de cercetători de la Centrul de Imunologie Personalizată a universităţii naţionale din Australia. Cercetătorii au descoperit o mutaţie într-un singur punct în gena TLR7. După referinţe primite din SUA, China şi Australia cercetătorii au identificat şi alte cazuri de lupus sever în care această genă a suferit mutaţii.
Pentru a confirma că mutaţia provoacă lupus, echipa a folosit tehnica de editare a genelor CRISPR şi a introdus gena într-un model de şoarece. Animalul a început să dezvolte boala şi a prezentat simptome similare ale bolii, oferind dovezi că mutaţia genei TLR7 a fost cauza. Modelul de şoarece şi mutaţia genetică au fost botezate „kika“ de fetiţa Gabriela, care se află în centrul acestei descoperiri.
„A fost o provocare uriaşă să găsim tratamente eficiente pentru lupus, iar imunosupresoarele folosite în prezent pot avea efecte secundare grave şi pot lăsa pacienţii mai predispuşi la infecţii. A existat doar un singur tratament nou aprobat de FDA în ultimii 60 de ani. Este pentru prima dată când s-a demonstrat că o mutaţie a genei TLR7 provoacă lupus, oferind dovezi clare cu privire la unul dintre modurile în care poate apărea această boală“, a declarat Carola Vinuesa, autor şi cercetător principal al studiului.
„Deşi, poate doar un număr mic de persoane cu lupus au variante în gena TLR7, ştim că mulţi pacienţi prezintă semne de supraactivitate în calea TLR7. Confirmând o legătură cauzală între mutaţia genetică şi boală, putem începe să căutăm tratamente mai eficiente“, a precizat profesorul Nan Shen, co-directorul centrului de imunologie personalizată China-Australia (CACPI).
Mutaţia pe care cercetătorii au identificat-o face ca proteina TLR7 să se lege mai uşor de o componentă a acidului nucleic numită guanozină şi să devină mai activă. Asta duce la o creştere a sensibilităţii celulelor imune, şi, cel mai probabil le face să identifice incorect ţesutul sănătos ca fiind străin sau deteriorat şi să monteze un atac imun împotriva acestuia.
Interesant de menţionat, spun cercetătorii, este faptul că alte studii au arătat că mutaţiile care fac ca gena TLR7 să devină mai puţin activă sunt asociate cu unele cazuri de infecţie severă cu SARS-CoV-2, boala care provoacă Covid-19, evidenţiind cât de delicat este echilibrul unui sistem imunitar sănătos.
Cercetarea ar putea explica şi de ce lupusul este de aproximativ 10 ori mai frecvent la femei decât la bărbaţi. Cum gena TLR7 se află pe cromozomul X, femeile au două copii ale genei, în timp ce bărbaţii au doar una. De obicei, la femei, unul dintre cromozomii X este inactiv, dar în această secţiune a cromozomului, inactivarea celei de-a doua copii este adesea incompletă, ceea ce înseamnă că femeile cu o mutaţie în această genă pot avea două copii funcţionale.
„Identificarea TLR7 drept cauză în acest caz de lupus neobişnuit de grav a pus capăt unei odisee diagnostice şi aduce speranţă pentru terapii mai ţintite pentru Gabriela şi alţi pacienţi cu lupus care ar putea beneficia de această descoperire“, a declarat dr. Carmen de Lucas Collantes, coautor al acestui studiu.
„Sper ca această constatare să dea speranţă persoanelor cu lupus şi să-i facă să simtă că nu sunt singuri în lupta cu această boală. Sper ca cercetarea să continue şi să ducă la un tratament nou de care ar putea beneficia mulţi dintre cei care suferă de această boală“, a declarat Gabriela, care acum este adolescentă şi a rămas în contact cu echipa de cercetare.
Oamenii de ştiinţă lucrează acum cu companii farmaceutice pentru a explora dezvoltarea sau reutilizarea unor tratamente existente, care vizează gena TLR7. cercetătorii speră că vizarea acestei gene ar putea ajuta şi alţi pacienţi cu afecţiuni similare.
„Există şi alte boli autoimune, cum ar fi artrita reumatoidă şi dermatomiozita, care se încadrează în aceeaşi familie largă ca lupusul. TLR7 poate avea un rol şi în aceste afecţiuni“, a mai spus Carola.
Cercetătoarea a deschis un nou laborator la institutul Francis Crick pentru a studia mecanismele cauzatoare de boli care apar în aval de mutaţii cheie, cum ar fi cea descoperită pe gena TLR7.
