O cercetare recentă ar putea ajuta la descoperirea mecanismelor care stau la baza lupusului şi a motivelor pentru care acestă boală afectează pacienţii în mod diferit.
În efortul de a înţelege originea lupusului eritematos sistemic (LES) şi de ce unii pacienţi prezintă o boală mai severă decât alţii, cercetătorii de la Johns Hopkins Medicine au anunţat că au identificat un tip de autoanticorp care poate agrava afecţiunea, şi au descoperit, de asemenea, cum îşi au originea aceştia.
Autorii cercetării spun că descoperirile lor au implicaţii pentru testarea biomarkerilor în lupus şi ar putea ajuta la identificarea pacienţilor care au nevoie de un tratament precoce şi agresiv.
Lupusul eritematos sistemic este o afecţiune autoimună, ceea ce înseamnă că anticorpii proprii ai organismului, care în mod normal protejează împotriva agenţilor patogeni, atacă celulele şi proteinele sănătoase. Aceşti anticorpi de LES pot provoca inflamaţii şi leziuni la nivelul mai multor sisteme de organe.
Anterior, cercetătorii nu au putut preciza de ce severitatea LES este atât de variată în rândul pacienţilor care au un tip de anticorpi care atacă ADN-ul, cunoscuţi sub numele de anticorpi anti-ADN.
Într-un stuiu publicat luni, în Nature Communications, cercetătorii spun că aceste diferenţe în ceea ce priveşte severitatea bolii se datorează unui subset de anticorpi anti-ADN care atacă o enzimă cheie din organism denumită DNase1L3.
„Descoperirile noastre oferă o explicaţie simplă pentru diferenţele dintre anticorpii anti-ADN în LES, demonstrând că unii dintre aceşti autoanticorpi au funcţii multiple", spune autorul corespondent, dr. Felipe Andrade, profesor asociat de medicină în cadrul diviziei de reumatologie de la facultatea de medicină a universităţii Johns Hopkins.
Această cercetare ar putea fi cea mai apropiată de descoperirea cauzei profunde a anticorpilor anti-ADN, spune dr. Eduardo Gómez-Bañuelos, instructor de medicină la Johns Hopkins, în cadrul diviziei de reumatologie, care este primul autor al manuscrisului.
Anticorpii anti-ADN sunt un semn distinctiv al pacienţilor cu lupus eritematos sistemic. Cu toate acestea, nu toţi anticorpii anti-ADN vor cauza boala, iar originea lor nu a fost cunoscută.
În cazul acestui studiu, indicii cu privire la motivul apariţiei acestui fenomen au venit din descoperirea unui anticorp diferit care atacă enzima DNază1L3.
Această enzimă ajută la eliminarea ADN-ului din celulele moarte, dar atunci când este blocată de anticorpi, ADN-ul se acumulează în organism, provocând inflamaţii.
În timp ce studiau aceşti anticorpi, cercetătorii au descoperit că un subset de anticorpi anti-DNase1L3 erau, de asemenea, anticorpi anti-ADN la pacienţii cu LES sever.
Pentru a măsura asocierea dintre anti-DNase1L3 şi LES sever, cercetătorii au analizat probele de sânge şi ser de la 158 de pacienţi cu LES şi 62 de persoane care nu au lupus.
Ei au descoperit că anticorpii care atacă DNase1L3 şi ADN-ul au fost asociaţi cu niveluri ridicate de boală.
Cu toate acestea, această asociere a fost semnificativă doar atunci când pacienţii au fost pozitivi pentru ambii anticorpi, spre deosebire de acei pacienţi care aveau doar o singură clasă de anticorpi.
Pe baza acestor constatări, cercetătorii au investigat, de asemenea, funcţia şi originea acestor anticorpi folosind analiza moleculară.
Ei au fost surprinşi să descopere că anticorpii despre care se credea anterior că sunt specifici fie ADN-ului, fie DNazei1L3, erau de fapt un singur anticorp cu capacitatea de a ataca ambele molecule.
Autorii speculează că acest tip unic de anticorp explică diferenţele de severitate a LES observate la pacienţi şi de ce pacienţii care au un test pozitiv pentru un singur anticorp pot să nu prezinte lupus sever.
El spune că descoperirile lor contestă, de asemenea, teoria actuală conform căreia ADN-ul însuşi cauzează apariţia anticorpilor antiADN.
În schimb, echipa consideră că un subset de anticorpi anti-ADN provine din anticorpii anti-DNase1L3, iar acesta dobândeşte capacitatea suplimentară de a ataca ADN-ul ca urmare a mutaţiilor anticorpilor.
Autorii studiului speră că aceste descoperiri vor îmbunătăţi modalităţile de identificare a pacienţilor cu lupus sever şi îi vor ajuta pe medici să aleagă tratamentele adecvate.
