Utilizarea pe termen lung a medicamentelor pentru tulburarea de deficit de atenţie şi hiperactivitate (ADHD) poate creşte riscul de boli cardiovasculare atât la copii, cât şi la adulţi, potrivit unui studiu publicat miercuri. Experţii spun că beneficiile tratamentului încă depăşesc riscurile pentru mulţi dintre aceştia, dar sănătatea inimii ar trebui să fie atent luată în considerare şi monitorizată la nivel individual, în rândul acestei populaţii.
Cercetătorii din Suedia au urmărit dosarele medicale a mii de persoane cu tulburare de deficit de atenţie şi hiperactivitate - cunoscută sub numele de ADHD - timp de patru ani în medie şi până la 14 ani, între 2007 şi 2020.
Pacienţii, cu vârste cuprinse între 6 şi 64 de ani, au fost monitorizaţi pentru o serie de diagnostice de boli cardiovasculare.
Cercetătorii, care şi-au publicat rezultatele miercuri, în revista JAMA Psychiatry, au descoperit că persoanele care luau medicamente pentru ADHD aveau un risc mai mare de hipertensiune şi de boli arteriale, iar riscul a crescut în timp.
Fiecare an suplimentar de utilizare a medicamentelor pentru ADHD a ridicat riscul pentru boli de inimă cu o medie de 4%, stabilizându-se după creşteri mai substanţiale în primii trei ani de tratament.
În general, rezultatele sugerează că riscul de boli de inimă a fost cu 23% mai mare pentru persoanele care au folosit medicamente pentru ADHD timp de mai mult de cinci ani, comparativ cu cele care nu au luat medicamente - dar procentul este mai mic decât constatările raportate anterior.
Atenţia deosebită care ar trebui acordată sănătăţii cardiace a pacienţilor cu ADHD nu este ceva nou, spun experţii.
Cercetări anterioare au constatat că adulţii cu ADHD au un risc mai mare de boli cardiovasculare în general.
Iar stimulentele, care sunt prescrise în mod obişnuit pentru a trata ADHD, sunt cunoscute pentru a ridica tensiunea arterială, deoarece excitarea sistemului nervos face ca inima să lucreze mai mult.
Bolile cardiace sunt atât de rare la copii încât pediatrii pot gestiona adesea pacienţii ADHD mai tineri fără implicarea unui cardiolog, a declarat pentru CNN dr. Mitch Elkind, şeful departamentului de ştiinţă clinică al Asociaţiei Americane a Inimii.
Copiii care prezintă un risc bazat pe istoricul lor medical şi adulţii cu factori de risc subiacenţi pot beneficia de o abordare mai precaută a utilizării medicamentelor pentru ADHD, dar nu există o abordare unică pentru toţi.
Aproximativ 1 din 10 copii cu vârste cuprinse între 3 şi 17 ani au fost diagnosticaţi cu ADHD, potrivit datelor de la Centrele pentru controlul şi prevenirea bolilor (CDC) din Statele Unite, iar diagnosticele sunt din ce în ce mai frecvente în rândul adulţilor.
Pacienţii ar trebui să fie conştienţi de riscurile asociate cu medicamentele ADHD, dar nu ar trebui să se alarmeze, spun experţii.
În Statele Unite, pacienţii cu ADHD îşi pot monitoriza şi îngriji propria sănătate a inimii folosind ghidul „Life's Essential 8" al Asociaţiei Americane a Inimii, un set de comportamente şi factori cheie de sănătate care pot afecta riscul de boli de inimă al unei persoane.
„Aş spune că menţinerea sub control a tensiunii arteriale este foarte importantă pentru cineva care ia un stimulent", spune dr. Elkind, enumerând de asemenea şi urmărirea nivelului de zahăr din sânge şi a nivelului de colesterol, o dietă sănătoasă, exerciţii fizice, lipsa fumatului, somnul suficient.
Riscul de boli cardiovasculare poate fi subestimat în acest studiu, au scris cercetătorii, deoarece este posibil ca unele boli de inimă care nu necesită încă îngrijiri medicale să nu fi fost diagnosticate în rândul participanţilor, iar unii pacienţi care nu şi-au luat medicamentele aşa cum au fost prescrise ar putea distorsiona rezultatele.
În timp ce studiul nu a putut dovedi că medicamentele ADHD au cauzat boli de inimă, constatările „evidenţiază importanţa cântăririi cu atenţie a potenţialelor beneficii şi riscuri atunci când se iau decizii de tratament privind utilizarea pe termen lung a medicamentelor pentru ADHD".
Potrivit autorilor studiului, clinicienii ar trebui să fie vigilenţi în monitorizarea pacienţilor, în special în rândul celor care primesc doze mai mari, şi să evalueze în mod constant semnele şi simptomele (bolilor cardiovasculare) pe tot parcursul tratamentului.
