Colesterolul HDL ar trebui să fie colesterolul „bun", dar noi descoperiri îngrijorătoare sugerează că menţinerea unui nivel adecvat de HDL este un act de echilibru delicat care poate avea implicaţii pe termen lung la nivel cognitiv. O echipă de oameni de ştiinţă americani, de la Universitatea din Boston, a descoperit că prea puţin, sau prea mult colesterol HDL pare să fie asociat cu o creştere mică, dar notabilă, a riscului de demenţă în rândul adulţilor în vârstă.
Studiile anterioare pe această temă nu au fost concludente, iar analiza pe care am făcut-o este deosebit de informativă datorită numărului mare de participanţi şi a urmăririi îndelungate, potrivit autorul studiului, Maria Glymour, de la Universitatea din Boston, într-un comunicat al universităţii, publicat miercuri.
Potrivit acestuia, datele folosite le-au permis cercetătorilor americani să studieze legăturile cu demenţa în toată gama de niveluri de colesterol şi să obţină estimări precise, chiar şi pentru persoanele cu niveluri de colesterol destul de ridicate sau destul de scăzute.
Proiectul a inclus un total de 184.367 de persoane din cadrul Planului de sănătate Kaiser Permanente Northern California (vârsta medie: 70 de ani), toate fără demenţă la începutul studiului.
Sondajele s-au axat pe comportamentele de sănătate, iar echipa a măsurat nivelul colesterolului în timpul vizitelor de rutină la medic care au avut loc în medie de 2,5 ori în următorii doi ani.
Cercetătorii i-au urmărit pe pacienţi în cadrul sistemului de sănătate Kaiser, folosind dosarele electronice de sănătate, timp de aproximativ nouă ani, iar în acest timp un total de 25.214 persoane au dezvoltat demenţă.
Echipa a observat că, în timp, nivelul mediu al colesterolului HDL a fost de 53,7 miligrame pe decilitru (mg/dL). Un nivel sănătos se situează, în general, puţin peste 40 mg/dL pentru bărbaţi şi peste 50 mg/dL pentru femei.
Apoi, participanţii au fost separaţi în cinci grupuri în funcţie de nivelul colesterolului HDL.
Cei cu cel mai mult colesterol HDL au ajuns să afişeze o rată de demenţă cu 15% mai mare în comparaţie cu cohorta de mijloc. Cei cu cele mai scăzute niveluri au avut o rată de demenţă cu şapte procente mai mare decât grupul de mijloc.
Cercetătorii s-au asigurat că au luat în calcul şi alţi factori care pot influenţa riscul de demenţă, cum ar fi obiceiurile legate de alcool, hipertensiunea arterială, bolile cardiovasculare şi diabetul.
A fost observată doar o uşoară asociere între lipoproteinele cu densitate scăzută, sau colesterolul „rău" (LDL), şi riscul de demenţă.
„Creşterea riscului de demenţă, atât în cazul nivelului ridicat, cât şi a celui scăzut de colesterol HDL a fost neaşteptată, dar aceste creşteri sunt mici, iar semnificaţia lor clinică este incertă", adaugă profesorul Glymour.
În schimb, cercetătorii nu au găsit nicio asociere între colesterolul LDL şi riscul de demenţă în cohorta generală a studiului.
Potrivit autorilor, rezultatele se adaugă la dovezile conform cărora colesterolul HDL are asocieri la fel de complexe cu demenţa ca şi cu bolile de inimă şi cancerul.
Echipa a subliniat că aceste constatări indică o asociere între nivelurile ridicate sau scăzute de colesterol HDL şi demenţă, nu o relaţie directă, de cauzalitate, fiind un studiu observaţional.
Asa înseamnă că, cercetătorii nu pot spune în acest moment dacă nivelurile de colesterol HDL au un impact direct asupra riscului de demenţă.
O altă limitare a studiului a fost faptul că voluntarii au completat ei înşişi sondajele, ceea ce înseamnă că răspunsurile acestora nu sunt neapărat reprezentative pentru o populaţie mai mare.
Studiul a fost publicat miercuri, în revista Neurology.
