Nivelurile ridicate de fluorură din rezervele de apă naturală ar putea dăuna creierului în curs de dezvoltare. Potrivit unui nou studiu, consumul pe termen lung de apă excesiv fluorurată indică legături îngrijorătoare cu deficienţe cognitive la copii.
Adăugarea de fluor în apa potabilă a comunităţilor este considerată una dintre cele mai importante realizări în domeniul sănătăţii publice din secolul XX, datorită protecţiei pe care o oferă împotriva cariilor dentare.
Fluoridizarea apei potabile este, de asemenea, considerată pe scară largă ca fiind sigură, existând puţine dovezi de risc în urma a generaţii de cercetări şi a utilizării în întreaga lume.
La nivelurile găsite în majoritatea surselor publice de apă, experţii sunt în general de acord că nu avem de ce să ne temem de fluorură.
Totuşi, potrivit unui nou studiu, consumul pe termen lung de apă excesiv fluorurată ar putea avea legături îngrijorătoare cu deficienţe cognitive la copii.
Recentul studiu pilot a fost relativ mic şi rămâne neclar dacă există o relaţie cauzală între expunerea la fluorură şi neurotoxicitate, spune autorul principal Tewodros Godebo, geochimist de mediu la Universitatea Tulane, din Statele Unite.
Dar, având în vedere mizele, adaugă el, problema merită o examinare continuă din partea oamenilor de ştiinţă.
„Deşi sunt necesare studii epidemiologice suplimentare pentru a valida constatările, aceste rezultate se adaugă la îngrijorarea tot mai mare cu privire la potenţialele efecte neurotoxice ale fluorurii, în special în timpul dezvoltării timpurii a creierului şi în copilărie", spune Godebo într-un comunicat al universităţii.
„Aceste teste au afirmat o asociere clară între un nivel ridicat de fluorură şi afectarea cognitivă", adaugă el.
Echipa de la Tulane a realizat studiul în mediul rural din Etiopia, unde multe comunităţi agricole se bazează pe apa de fântână cu niveluri de fluorură naturală care variază între 0,4 şi 15,5 miligrame pe litru, notează cercetătorii.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) recomandă niveluri sub 1,5 mg de fluorură pentru fiecare litru de apă potabilă, în timp ce Agenţia pentru Protecţia Mediului din Statele Unite aplică un nivel maximum de 4,0 mg/L în întreaga ţară.
Autorii studiului au recrutat 74 de copii cu vârste cuprinse între 5 şi 14 ani şi au folosit o combinaţie de metode pentru a le estima capacitatea cognitivă, căutând corelaţii între scorurile obţinute şi nivelul de fluorură din apa potabilă din comunitatea lor.
Unul dintre testele cognitive s-a bazat pe desenarea de figuri, care a fost folosit în studii anterioare pentru a evalua cogniţia copiilor.
Cercetătorii le-au cerut copiilor să deseneze un subiect familiar, cum ar fi o casă sau un măgar, şi i-au notat în funcţie de includerea sau omiterea anumitor detalii.
Copiii au făcut, de asemenea, un test de memorie computerizat, considerat neutru din punct de vedere lingvistic şi cultural, care este sensibil la învăţarea şi memoria spaţială.
Lobul temporal medial al creierului este implicat în aceste sarcini, explică cercetătorii, şi se crede că este foarte afectat de toxicitatea fluorurii.
O expunere mai mare la fluorura din apa potabilă a fost asociată cu mai multe erori atât la testele de desenare, cât şi la cele de memorie, a constatat studiul, deşi, după cum recunosc cercetătorii, acest lucru nu înseamnă neapărat că expunerea mai mare este responsabilă pentru scorurile mai mici.
Fluoridizarea apei publice a început în anii 1940 în Statele Unite, iar de atunci a devenit o măsură de sănătate publică larg răspândită în întreaga lume.
Dar în comunităţile care se bazează pe apa din fântâni, cercetările sugerează că variaţia nivelurilor de fluorură naturală poate reprezenta un pericol.
Apa din fântâni din zonele bogate în minerale care conţin fluor conţine adesea până la 10 mg de fluorură pe litru, potrivit OMS, deşi în cazuri extreme nivelurile naturale de fluorură au fost măsurate la peste 2.000 mg/L.
Cercetări anterioare au raportat legături între consumul excesiv de fluor şi afectarea cognitivă, subliniază autorii, în timp ce studii efectuate pe animale sugerează că fluorura poate traversa bariera placentară şi hemato-encefalică.
Milioane de oameni la nivel global ar putea fi expuşi la niveluri ridicate de fluor în apa potabilă, adaugă cercetătorii, citând Valea Riftului din Etiopia ca fiind o zonă de cercetare optimă pentru studierea efectelor asupra sănătăţii.
Regiunea este relativ ferită de variabile de confuzie, explică ei, datorită variabilităţii scăzute a factorilor de stil de viaţă şi a expunerii constante la niveluri stabile de fluorură naturală.
„Avem o oportunitate unică de a studia comunităţile cu nivel scăzut de fluorură în acelaşi cadru cu comunităţile cu nivel ridicat de fluorură, astfel încât să putem determina dacă fluorul este un neurotoxic la niveluri scăzute", scriu cercetătorii în studiul lor.
Astfel de studii sunt importante pentru public şi pentru agenţiile guvernamentale, spun ei, pentru a determina siguranţa şi riscul fluoridizării apei în sistemele de alimentare cu apă potabilă.
Studiul este publicat în numărul din noiembrie-decembrie 2023 al revistei Neurotoxicology and Teratology.
