Depresia clinică este o afecţiune psihiatrică frecventă, cu consecinţe adesea devastatoare. Un nou studiu face progrese pentru înţelegerea fundamentală a circuitelor neuronale ale depresiei în creierul uman.
Tratamentul depresiei este complicat de eterogenitatea ridicată şi de complexitatea notabilă a bolii. Sunt disponibile medicamente pentru tratarea depresiei, dar o treime dintre pacienţi nu răspund la aceste tratamente medicamentoase de primă linie.
Alte tratamente, cum ar fi stimularea cerebrală profundă (DBS), pot oferi pacienţilor o ameliorare substanţială, dar rezultatele de până acum au fost inconsistente.
Pentru dezvoltarea unor tratamente mai personalizate şi a unor rezultate mai bune este necesară o mai bună înţelegere a mecanismelor neurofiziologice ale depresiei.
În noul studiu, cercetătorii de la colegiul de medicină Baylor, din Statele Unite, au colectat înregistrări electrofiziologice din regiunile corticale prefrontale la trei subiecţi umani, toţi cu depresie severă rezistentă la tratament.
Cortexul prefrontal joacă un rol semnificativ în tulburările psihiatrice şi cognitive, influenţând capacitatea individului de a-şi stabili obiective şi de a-şi forma obiceiuri.
Aceste regiuni cerebrale foarte evoluate sunt deosebit de dificil de studiat în modele non-umane, astfel încât datele colectate din activitatea cerebrală umană sunt deosebit de valoroase.
Oamenii de ştiinţă au efectuat înregistrări electrofiziologice ale activităţii neuronale de la suprafaţa creierului cu ajutorul unor electrozi intracranieni implantaţi în creierul celor trei participanţi la studiu şi au măsurat severitatea depresiei fiecăruia timp de nouă zile.
Pacienţii au fost supuşi unei intervenţii chirurgicale pe creier ca parte a unui studiu de fezabilitate pentru tratamentul cu DBS.
Cercetătorii au constatat că o severitate mai mică a depresiei s-a corelat cu scăderea activităţii neuronale de joasă frecvenţă şi creşterea activităţii de înaltă frecvenţă.
De asemenea, ei au constatat că modificările din cortexul cingular anterior (ACC) au servit drept cea mai bună zonă de predicţie pentru severitatea depresiei.
Dincolo de ACC, şi în conformitate cu natura diversă a căilor şi simptomelor depresiei, ei au identificat, de asemenea, seturi de caracteristici specifice individuale care au prezis cu succes severitatea depresiei.
„Pentru a utiliza tehnicile de neuromodulare în vederea tratării tulburărilor psihiatrice sau neurologice complexe, trebuie, în mod ideal, să înţelegem neurofiziologia care stă la baza acestora", a declarat dr. Sameer Sheth, de la Baylor.
„Suntem încântaţi că am făcut un prim progres în înţelegerea modului în care starea de spirit este codificată în circuitele prefrontale umane. Pe măsură ce mai multe astfel de date vor deveni disponibile, sperăm că vom putea identifica ce tipare sunt comune între indivizi şi care sunt specifice. Aceste informaţii vor fi esenţiale în proiectarea şi personalizarea terapiilor de nouă generaţie pentru depresie, cum ar fi DBS", a menţionat medicul.
Studiul a fost publicat în Biological Psychiatry.
Potrivit medicului John Krystal, editor al revistei Biological Psychiatry, recenta cercetare se alătură colecţiei tot mai mari de abordări care pot fi aplicate pentru cartografierea circuitelor şi caracterizarea codurilor neuronale care stau la baza depresiei.
„Aceste cunoştinţe vor ghida tratamentele de stimulare a creierului de generaţie următoare şi vor informa modul în care înţelegem şi tratăm depresia, în sens larg", a menţionat dr. Krystal.
(Foto: Electrozii de înregistrare intracraniană eşantionează regiunile prefrontale relevante pentru depresie. (A-C) Vederi frontale ale suprafeţei corticale reconstruite şi ale contactelor de înregistrare stereo-EEG pentru pacientul 1, pacientul 2 şi, respectiv, pacientul 3. Contactele -EEG sunt colorate în funcţie de regiunea de materie cenuşie eşantionată: verde, cortexul cingular anterior (ACC); roşu, cortexul prefrontal dorsolateral (dlPFC); albastru, cortexul orbitofrontal (OFC); galben, cortexul prefrontal ventromedial (vmPFC). (D-F) Vedere mediană a suprafeţei corticale reconstruite a emisferei drepte (emisfera stângă este ascunsă în scopul vizualizării). Sunt indicate direcţiile dorsală (D), ventrală (V), stângă (L), dreaptă (R), anterioară (A) şi posterioară (P). Credit: Biological Psychiatry, 2023).
