Expunerea la doze mici de radiaţii ionizante a fost asociată cu o creştere modestă a unui risc crescut de boli cardiace, potrivit celor mai recente dovezi publicate miercuri. Cercetătorii spun că aceste riscuri ar trebui să fie luate în considerare în cadrul unor măsuri şi politici de protecţie împotriva radiaţiilor.
Potrivit unui articol publicat miercuri, în The BMJ, aceste constatări „au implicaţii pentru pacienţii care sunt supuşi expunerii la radiaţii ca parte a îngrijirii lor medicale, precum şi pentru factorii de decizie politică implicaţi în gestionarea riscurilor de radiaţii pentru cei care lucrează cu radiaţii şi pentru public".
Un editorial asociat sugerează că aceste riscuri „ar trebui acum să fie luate în considerare cu atenţie în protecţia împotriva radiaţiilor în medicină şi în alte domenii".
Este binecunoscut faptul că expunerea la doze mari de radiaţii poate afecta inima, dar dovezile ferme care leagă radiaţiile cu doze mici de boli de inimă (de exemplu, doza de radiaţii dispersate din radioterapie sau lucrul în industria nucleară) sunt mai puţin clare.
Pentru a remedia această lacună de cunoştinţe, o echipă internaţională de cercetători a examinat bazele de date ştiinţifice pentru a găsi studii care să evalueze legăturile dintre o serie de boli cardiovasculare şi expunerea la radiaţii (în principal radioterapie şi expuneri profesionale).
Echipa a exclus seturile de date neinformative sau pe cele care duplicau în mare măsură altele, rămânând cu 93 de studii, publicate în principal în ultimul deceniu, adecvate pentru analiză. Aceste studii au acoperit o gamă largă de informaţii cu privire la dozele de radiaţii, expuneri scurte şi prelungite, şi au evaluat frecvenţa (incidenţa) şi rata de mortalitate pentru diferite tipuri de boli vasculare.
După ce au luat în considerare şi alţi factori importanţi, cum ar fi vârsta la expunere, cercetătorii au găsit dovezi consistente pentru o creştere a riscurilor cardiovasculare în funcţie de doză, într-o gamă largă de doze de radiaţii.
De exemplu, riscul relativ per gray (Gy), a crescut pentru toate bolile cardiovasculare şi pentru anumite tipuri specifice de boli cardiovasculare şi a existat un risc relativ mai mare pe unitate de doză la intervale de doză mai mici (mai puţin de 0,1 Gy), precum şi pentru rate de doză mai mici (expuneri multiple pe parcursul a câtorva ore sau ani).
La nivel de populaţie, riscurile absolute în exces au variat de la 2,33% per Gy pentru o populaţie actuală din Anglia şi Ţara Galilor, la 3,66% per Gray (Gy) pentru Germania, reflectând în mare parte ratele de bază ale mortalităţii cauzate de boli cardiovasculare în aceste populaţii.
Acest lucru echivalează cu un risc modest, dar semnificativ crescut, pe parcursul vieţii, de 2,3-3,9 decese cardiovasculare la 100 de persoane expuse la un Gy de radiaţii, explică autorii.
S-au constatat variaţii substanţiale între studii, deşi acestea au fost reduse semnificativ atunci când autorii şi-au restrâns analiza la studii de calitate superioară sau la cele cu doze moderate (mai puţin de 0,5 Gy) sau cu rate de doză mici (mai puţin de 5 mGy/h).
Autorii sugerează că mecanismele pentru aceste efecte cardiovasculare sunt slab înţelese, chiar şi la doze mari.
Ei recunosc, de asemenea, că puţine studii au evaluat posibilele efecte modificatoare ale stilului de viaţă şi ale factorilor de risc medical asupra riscului de radiaţii, în special factorii de risc modificabili majori pentru bolile cardiovasculare, cum ar fi fumatul, obezitatea, diabetul, hipertensiunea arterială şi colesterolul ridicat, şi spun că sunt necesare cercetări suplimentare în acest domeniu.
În concluzie, potrivit echipei internaţionale de cercetare, rezultatele susţin o asociere între expunerea acută la doze mari şi (într-o măsură mai mică) expunerea cronică la doze mici de radiaţii şi majoritatea tipurilor de boli cardiovasculare şi sugerează că „este posibil ca prejudiciul provocat de radiaţii să fi fost subestimat în mod semnificativ, ceea ce implică faptul că ar trebui regândită protecţia împotriva radiaţiilor şi optimizarea la doze mici".
Acest punct de vedere este susţinut de profesorul Anssi Auvinen, de la Universitatea Tampere, din Finlanda, într-un editorial conex, în care acesta subliniază că, deşi există în continuare neconcordanţe şi lacune în privinţa dovezilor care leagă bolile vasculare de expunerea la doze mici de radiaţii, „dovezile privind bolile cardiovasculare vor trebui în curând adăugate la lista existentă de riscuri pentru sănătate induse de radiaţii".
Acest lucru va implica revizuirea conceptelor şi standardelor de protecţie radiologică, în timp ce vor trebui luate în considerare standarde mai stricte de justificare şi optimizare, în special pentru procedurile cu doze mari, explică profesorul.
Punerea lor în aplicare va necesita, de asemenea, cursuri de formare pentru a îmbunătăţi conştientizarea, cunoaşterea şi înţelegerea riscurilor asociate procedurilor specifice şi expunerii cumulative, precum şi comunicarea riscurilor pentru pacienţi şi public, a conchis profesorul.
