Peste 57 de milioane de persoane din întreaga lume trăiesc în prezent cu demenţă, iar estimările sugerează că acest număr va creşte la 153 de milioane până în 2050. Se crede că până la 40% din aceste cazuri sunt legate de factori de risc potenţial modificabili, cum ar fi expunerea la poluanţii atmosferici.
O meta-analiză realizată de oameni de ştiinţă de la Şcoala de sănătate publică a universităţii Harvard include cele mai recente cercetări care au evaluat o legătură între poluarea atmosferică şi demenţă, şi este prima care a inclus studii bazate pe constatarea activă a cazurilor.
Constatările susţin importanţa pentru sănătatea publică a unei propuneri, care este în prezent luată în considerare de Agenţia pentru Protecţia Mediului (EPA), de a intensifica reglementările privind indicele de poluare PM2,5 - amestecul de particule solide (praf, funingine, fum etc) şi picăturile de lichid care se găsesc în aer - considerat cel mai periculos indice de poluare posibil din marile oraşe.
Potrivit analizei oamenilor de ştiinţă de la Harvard, expunerea la poluanţi atmosferici sub formă de particule fine (PM2,5) poate creşte riscul de a dezvolta demenţă.
Rezultatele ar putea fi folosite de organizaţii precum Agenţia pentru Protecţia Mediului, care în prezent ia în considerare consolidarea nivelurilor privind expunerea la PM2,5.
"Este o analiză importantă pentru furnizarea de date către agenţiile de reglementare şi clinicieni în ceea ce priveşte stadiul literaturii de specialitate cu privire la acest subiect de sănătate extrem de important. Constatările noastre susţin importanţa pentru sănătatea publică a unei astfel de măsuri", a declarat autorul principal Marc Weisskopf, profesor de epidemiologie şi fiziologie a mediului.
Studiul este primul de revizuire sistematică şi meta-analiză care utilizează un nou instrument mai puternic de reducere a bias-ului ROBINS-E (Risk of Bias In Non-Randomized Studies of Exposure), care abordează părtinirea în studiile de mediu mai detaliat decât alte abordări de evaluare.
De asemenea, este prima analiză care include noile studii care au folosit "constatări active ale cazurilor" de demenţă, o metodă care a implicat depistarea unor populaţii întregi de studiu, urmată de o evaluare în rândul persoanelor care nu aveau demenţă la momentul iniţial.
Studiul a fost publicat online marţi, în The BMJ.
Autorii au scanat peste 2.000 de studii şi au identificat 51 care au evaluat o asociere între poluarea aerului înconjurător şi demenţa clinică, toate publicate în ultimii 10 ani.
Aceste studii au fost evaluate pentru a se stabili dacă sunt tendenţioase cu ajutorul instrumentului ROBINS-E, iar 16 dintre ele au îndeplinit criteriile pentru meta-analiză.
Majoritatea cercetărilor s-au referit la PM2,5, dioxidul de azot şi oxidul de azot fiind următorii poluanţi cel mai des studiaţi.
Dintre studiile utilizate în meta-analiză, nouă au folosit metode active de constatare a cazurilor.
Cercetătorii au găsit dovezi consistente ale unei asocieri între PM2,5 şi demenţă, chiar şi atunci când expunerea anuală a fost mai mică decât standardul anual actual al EPA de 12 micrograme pe metru cub de aer (μg/m3).
În special, în rândul studiilor care au utilizat constatarea activă a cazurilor, cercetătorii au constatat o creştere de 17% a riscului de a dezvolta demenţă pentru fiecare creştere de 2 μg/m3 a expunerii medii anuale la PM2,5.
Ei au găsit, de asemenea, dovezi care sugerează asocieri între demenţă şi oxidul de azot (creştere de 5 % a riscului pentru fiecare creştere de 10 μg/m3 a expunerii anuale) şi dioxidul de azot (creştere de 2 % a riscului pentru fiecare creştere de 10 μg/m3 a expunerii anuale), deşi datele au fost mai limitate.
Cercetătorii au remarcat că asocierea estimată a poluării aerului cu riscul de demenţă este mai mică decât cea a altor factori de risc, cum ar fi educaţia şi fumatul.
Cu toate acestea, din cauza numărului de persoane expuse la poluarea aerului, implicaţiile asupra sănătăţii la nivelul populaţiei ar putea fi substanţiale.
„Având în vedere numărul masiv de cazuri de demenţă, identificarea factorilor de risc modificabili care pot fi acţionaţi pentru a reduce povara bolii ar avea un impact personal şi societal extraordinar", a declarat prof. Weisskopf.
Expunerea la PM2,5 şi la alţi poluanţi atmosferici este modificabilă într-o oarecare măsură prin comportamente personale - dar mai important prin reglementări, au mai menţionat autorii analizei.
