Un studiu internaţional a identificat noi gene asociate cu un risc crescut pentru apariţia unui tip de infarct miocardic care afectează în principal femeile tinere şi de vârstă mijlocie.
Disecţia spontană de arteră coronară apare atunci când se produce o leziune spontană sau o sângerare în peretele unei artere coronare, oprind sângele către o parte a inimii. Acest lucru duce la un infarct miocardic.
Spre deosebire de alte tipuri infarct miocardic, disecţia coronariană spontană (DCS) este întâlnită cel mai frecvent la femeile cu vârsta sub 60 de ani şi este o cauză principală de infarct în perioada sarcinii.
În plus, DCS poate apărea de mai multe ori la persoane care tind să fie în general sănătoase.
Până în prezent, se ştiu puţine lucruri despre motivele pentru care se produce DCS, care apare adesea din senin, ceea ce înseamnă că, în prezent, este imposibil de prevenit.
Acum, cercetători conduse de Institutul Naţional de Sănătate şi cercetare în domeniul îngrijirii (NIHR) şi Centrul de cercetări biomedicale Leicester (BRC), din Marea Britanie, precum şi de Université Paris Cité, din Franţa, şi susţinute de oameni de ştiinţă din Canada, Statele Unite şi Australia, prezintă o meta-analiză de asociere la nivel de genom, care a implicat un total de 1.917 cazuri de DCS şi 9.292 de controale din strămoşi europeni.
În urma studiului, publicat luni, în revista Nature Genetics, oamenii de ştiinţă au descoperit 16 gene care au crescut riscul pentru acest tip de infarct miocardic.
Genele identificate sunt implicate în procesele care determină modul în care celulele şi ţesutul conjunctiv se menţin împreună, dar şi modul în care sângele se coagulează atunci când apar sângerări în ţesuturi.
În mod interesant, cercetătorii au descoperit că, deşi multe gene legate de un risc mai mare de DCS sunt împărtăşite şi de genele de risc pentru boala coronariană convenţională (BCC), acestea au un efect opus.
Acest lucru înseamnă că pacienţii cu DCS au o anumită protecţie genetică împotriva riscului de BCC şi reprezintă o dovadă în plus că aceste boli sunt foarte diferite.
Singurul factor de risc comun a părut a fi tensiunea arterială ridicată din punct de vedere genetic.
„Această cercetare confirmă faptul că există mai multe gene implicate în determinarea riscului ca o persoană să sufere de DCS", a declarat autorul principal al studiului, dr. David Adlam, profesor asociat de cardiologie acută şi intervenţională la universitatea din Leicester.
Potrivit medicului, descoperirea acestor gene oferă o primă perspectivă-cheie asupra cauzelor care stau la baza acestei boli şi oferă noi linii de investigaţie, care ar putea ghida viitoarele noi abordări de tratament.
