De 6 ani România se confruntă cu o criză de imunoglobuline. De altfel, plasma şi produsele derivate din plasmă sunt produse deficitare la nivelul întregului glob pâmântesc, iar războiul din Ucraina aduce cu el şi o nevoie de plasmă mult mai mare. Între timp, ţările din jurul României colectează plasmă şi o trimit la fracţionare către fabricile de fracţionare, în schimb România este singura din Europa care nu colectează plasmă. ,,Nu înţeleg de ce de şase ani România nu reuşeşte să depăşească această criză de imunoglobuline”, a declarat la dezbaterea Access and Therapies360 Rozalina Lăpădatu, Preşedintele Asociaţiei Pacienţilor cu Afecţiuni Autoimune (APAA).
În prezent, 60% din necesarul european de imunoglobuline provine din Statele Unite ale Americii, astfel că având în vedere criza acestor produse la nivel mondial, plus războiul din Ucraina, pacienţii români care au nevoie de imunoglobuline trăiesc cu teama că oricând Statele Unite ale Americii ar putea să decidă limitarea exportului de produse de plasmă.
,,Trebuie să spun că noi am atenţionat Ministerul Sănătăţii anul trecut în vară, când The Economist a publicat un raport despre criza globală de imunoglobulină. Din cauza pandemiei a scăzut foarte mult recoltarea de plasmă. Deci, avem o dată criza cauzată de pandemie şi acum avem şi războiul din Ucraina. Pentru niciunul dintre miniştrii sănătăţii de până acum nu a fost prioritară rezolvarea acestei crize. Avem speranţă la domnul Rafila, să sperăm că dânsul se va implica”, a semnalat Rozalina Lăpădatu.
Preşedintele Asociaţiei Pacienţilor cu Afecţiuni Autoimune a făcut referire şi la recomandarea Comisiei Europene care a tot repetat în ultimii ani că trebuie să atingem autosuficienţa, adică să avem toate produsele de plasmă care avem nevoie bazându-ne în principal pe colectarea de plasmă internă.
,,Există legislaţie europeană în acest sens, Plasma Master file, în care sunt prezentate toate criteriile pe care un centru de colectare de plasmă trebuie să le îndeplinească. Aceste criterii trebuie transpuse în legislaţia românească în primul rând, în al doilea rând legislaţia ar fi bine să prevadă şi România să ia decizia ca această colectare de plasmă să se facă nu doar în centre publice, ci şi în centre private şi să existe inclusiv posibilitatea parteneriatelor public- private”, a precizat Rozalina Lăpădatu.
Potrivit reprezentantei pacienţilor cu afecţiuni autoimune, doar ţările care au colectare privată de plasmă şi parteneriate public-private îşi îndeplinesc acest obiectiv de autosuficienţă în colectarea de plasmă şi asigurarea cu imunoglobulină. Sunt patru ţări în Europa: Germania, Austria, Cehia şi Ungaria care au bifat acest capitol.
,,Cred că cel mai important lucru şi cel mai rapid care se poate face sunt modificările legislative. Am văzut că în Strategia Naţională de Sănătate Ministerul Sănătăţii a prevăzut şi colectarea de plasmă, sper ca prin PNRR să se asigure şi fondurile necesare dotării centrelor publice de colectare de plasmă. Lucrurile nu sunt atât de complicate. Este nevoie de voinţă politică şi de cineva care să îşi asume acest proiect şi în special de la Ministerul Sănătăţii”, a subliniat Rozalina Lăpădatu.
Referindu-se la situaţia din Ucraina, preşedintele APAA a semnalat faptul că în astfel de conflicte sunt foarte mulţi oameni răniţi şi se folosesc foarte mult produsele derivate din plasmă şi şi sânge, fiind unele dintre terapiile salvatoare de vieţi în astfel de situaţii.
,,E normal că se duc foarte multe produse în Ucraina. Dar Ucraina înainte de acest conflict colecta plasmă şi avea şi fabrici de fracţionare de plasmă”, a spus Rozalina Lăpădatu, în cadrul dezbaterii online ,,Access and Therapies360”, un eveniment din seria conferinţelor 360 APT, Acces, politici şi terapii.
Citeşte şi: Prof. dr. farm. Robert Ancuceanu: Activitatea de genomică în România este mai mult decât firavă
Daniel Bran, vicepreşedintele APMGR: Medicamentele generice sunt utilizate suboptimal
Vezi şi Dr. Ioana Bianchi, ARPIM: Lungul drum al medicamentelor compensate în România
