Viruşi străvechi, care n-au mai fost văzuţi de secole, riscă să extermine omenirea din cauza schimbărilor climatice, spun oamenii de ştiinţă. Particule acestora rămân infecţioase chiar şi astăzi, şi au fost descoperite în lâna de mamut, în mumii siberiene, în lupi preistorici şi chiar în plămânii unei victime a gripei din 1918, îngropată în pământ îngheţat.
Cercetători din Rusia, Germania şi Franţa au lucrat împreună la un nou studiu, care a constatat că „riscul este menit să crească în contextul încălzirii globale, când dezgheţul permafrostului va continua să se accelereze", dezlănţuind unele boli care au fost ascunse în gheaţă încă din vremuri preistorice.
Ce au descoperit oamenii de ştiinţă?
În ultimele decenii, oamenii de ştiinţă au identificat mai mulţi viruşi în fosile din permafrost, care se topesc rapid, iar analiza arată că aceşti aşa-numiţi „viruşi zombi" sunt pe cale să se întoarcă, potrivit unui jurnal britanic.
Virusul gripei din 1918
Cercetătorii au exhumat cadavrul unei femei inuite de talie mare, îngropată într-o groapă comună a victimelor unei epidemii de gripă, în apropierea unui sat izolat din afara unui oraş din Alaska (Brevig Mission).
Datorită permafrostului, o cantitate suficientă de acid ribonucleic din virusul gripei a fost atât de bine conservată încât cercetătorii au putut secvenţia întregul genom al tulpinii virusului gripei din 1918.
Femeia fusese ucisă de virus în Canada, dar descoperirea este un prim indiciu al uşurinţei cu care virusurile mortale pot fi conservate în permafrostul arctic, au declarat cercetătorii.
Dr. Johan V. Hultin, medic patolog, a căutat în mod intenţionat mostre de gripă care ar putea ajuta cercetătorii medicali să înţeleagă mai bine cum să lupte împotriva viitoarelor pandemii.
Variolă
Variola a fost eradicată oficial la nivel mondial, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii a Naţiunilor Unite (OMS), în 1980.
Dar în 2004, oamenii de ştiinţă francezi şi ruşi au găsit variolă în interiorul unei mumii siberiene de 300 de ani, îngheţată în tundra din Republica Sakha, din Rusia.
Mumia datează de pe vremea unei epidemii de variolă, de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea în regiunea nord-estică a Siberiei, şi a fost descoperită într-unul dintre mormintele făcute în grabă la vremea respectivă.
Fiecare dintre siturile arheologice era format din morminte de lemn îngheţat, îngropate în permafrost, în timp ce mormântul neobişnuit, în care a fost descoperit virusul variolic, conţinea cinci mumii îngheţate.
Înmormântările individuale erau o practică tradiţională în regiune la acea vreme, iar analizele ulterioare au sugerat cercetătorilor că respectivele cadavre au fost îngropate rapid după moarte.
Pithovirus sibericum
Având o dimensiune de aproximativ 1,5 micrometri, Pithovirus sibericum este de peste şapte ori mai mare decât un virus modern care infectează oamenii, ale cărui dimensiuni variază de obicei între 20 şi 200 de nanometri.
Dragat pentru prima dată din permafrostul siberian în 2014, de la 30 de metri sub pământ, giganticul virus străvechi este unul dintre puţinele virusuri vizibile la un microscop obişnuit.
Oamenii de ştiinţă francezi de la Centrul Naţional de Cercetare Ştiinţifică a universităţii din Aix-Marseille (CNRS-AMU) au resuscitat virusul zombie Pithovirus sibericum, vechi de 30.000 de ani, expunând amibele sacrificate la virus.
„Este pentru prima dată când vedem un virus care este încă infecţios după o perioadă atât de lungă de timp", a declarat profesorul Claverie de la CNRS-AMU.
Oamenii de ştiinţă spun că, uşurinţa cu care au fost izolate aceste noi virusuri sugerează că particulele infecţioase ale acestora, specifice multor alte gazde eucariote neexperimentate [inclusiv oamenilor şi animalelor] rămân „probabil abundente în permafrostul antic".
Pandoravirus şi Megavirus mamut
Atât mamutul Pandoravirus, cât şi mamutul Megavirus au fost descoperite în aglomerări de gheaţă şi lână de mamut îngheţată, vechi de 27.000 de ani, pe malul râului Yana din Rusia
La fel ca şi virusurile gigantice antice, s-a demonstrat că ambele au capacitatea de a ucide amibele.
Cercetătorii au ales amibele drept subiecţi de testare, pentru că aceste organisme unicelulare sunt suficient de apropiate de celulele eucariote asemănătoare cu cele umane şi animale pentru a oferi informaţii relevante, dar nu suficient de apropiate pentru a risca să creeze o nouă pandemie.
Virusul „lupului" (Pacmanvirus lupus)
O rudă străveche a virusului pestei porcine africane, Pacmanvirus lupus, a fost descoperit la dezgheţarea intestinelor vechi de 27.000 de ani ale lupului siberian îngheţat.
Rămăşiţele acestui lup siberian (Canis lupus) au fost găsite în acelaşi loc din albia râului Yana ca şi cele două virusuri mamut.
Ca şi restul acestor viruşi antici de mari dimensiuni, P. lupus este capabil încă să revină la viaţă şi să ucidă amibele, chiar dacă a dispărut încă din mezolitic sau din epoca mijlocie a pietrei.
Oamenii de ştiinţă au concluzionat că în prezent este încă „legitim să ne gândim la riscul ca particulele virale antice să rămână infecţioase şi să revină în circulaţie prin dezgheţarea straturilor vechi de permafrost".
