Sindromul de apnee în somn - SAS - în timpul sarcinii poate creşte riscul de modificări cerebrale şi comportamentale asociate cu autismul, în special la copiii de sex masculin, indică un nou studiu preclinic. Rezultatele susţin existenţa unor dovezi la om care indică o legătură între apneea în somn şi tulburările neurocomportamentale, şi descriu un potenţial mecanism pentru a explica această asociere.
În timpul episoadelor de apnee în somn, respiraţia este întreruptă parţial sau complet, adesea de sute de ori pe noapte, provocând hipoxie, scăderea oxigenării sângelui. Incidenţa apneei în somn în timpul sarcinii este în creştere, odată cu epidemia de obezitate, şi apare în aproximativ 15% din sarcinile necomplicate şi mai mult de 60% din sarcinile cu risc ridicat până în al treilea trimestru, indică statisticile. Este cunoscut faptul că SAS în timpul sarcinii poate avea efecte dăunătoare asupra nou-născutului, dar până acum impactul asupra neurodezvoltării fătului nu a fost suficient studiat.
În noul studiu, cercetătorii au folosit modele de şobolani gestanţi cărora le-au scăzut intermitent nivelul de oxigen în timpul perioadelor de odihnă, în a doua jumătate a perioadei de gestaţie. Tratamentul a indus hipoxie la mame, dar aşa cum era de aşteptat, nu şi la fetuşi. Cercetătorii au observat anomalii de comportament la scurt timp după naştere, atât la descendenţii masculi, cât şi la femele, inclusiv anumite tipare modificate de vocalizare a stresului. Hipoxia maternă a afectat funcţiile cognitive şi sociale la descendenţii de sex masculin, dar nu şi la cei de sex feminin, şi au persistat până la vârsta adultă. Efectele observate au inclus reducerea memoriei de lucru şi a stocării informaţiilor pe termen lung, precum şi reducerea interesului pentru situaţiile noi din punct de vedere social.
Modificările comportamentale au fost însoţite de anomalii semnificative în densitatea şi morfologia spinelor dendritice, excrescenţe ale neuronilor care primesc şi integrează semnale de la alţi neuroni. La exemplarele adolescente de ambele sexe, dar în special la masculi, densitatea spinelor dendritice a fost ridicată în comparaţie cu animalele de control de aceeaşi vârstă, datorată în principal lipsei de ajustare a coloanei vertebrale, un proces care începe în copilărie şi este esenţial pentru dezvoltarea normală a creierului. Modul în care hipoxia prezentă la mame a indus aceste modificări la fetuşii care nu s-au confruntat ei înşişi cu hipoxie rămâne încă neclar.
Cercetătorii au descoperit că descendenţii afectaţi aveau o activitate excesivă a unei căi de semnalizare celulară cunoscută sub numele de calea mTOR, o caracteristică identificată în cortexul persoanelor cu autism şi că tratamentul cu rapamicină, un inhibitor mTOR, a atenuat parţial efectele comportamentale la descendenţi.
„Din câte ştim, aceasta este prima demonstraţie directă a efectelor hipoxiei intermitente prezentă la mamă în timpul gestaţiei asupra fenotipurilor cognitive şi comportamentale ale puilor. Datele noastre oferă dovezi clare că sindromul de apnee în somn în timpul sarcinii poate fi un factor de risc important pentru dezvoltarea tulburărilor de neurodezvoltare, în special la descendenţii de sex masculin. Pe baza corelaţiilor clinice, sindromul de apnee în somn în timpul sarcinii a fost corelat cu diagnosticarea riscului crescut de autism la descendenţi; cu toate acestea, studiile funcţionale lipsesc. Arătăm aici că SAS în timpul gestaţiei produce fenotipuri neuronale şi comportamentale la descendenţii rozătoarelor care seamănă foarte mult cu autismul şi demonstrăm eficacitatea unei abordări farmacologice pentru inversarea completă a deficienţelor de comportament observate“, a declarat Michael Cahill, de la Universitatea Wisconsin-Madison, unul dintre autorii studiului, publicat în jurnalul cu acces liber PLOS Biology.
