Cercetătorii de la Infant Brain Imaging Study Network, un consorţiu de 10 universităţi din Statele Unite şi Canada, au folosit imagistica cu rezonanţă magnetică pentru a demonstra că amigdala cerebrală creşte prea rapid la copiii cu autism. Este primul studiu care documentează creşterea excesivă a amigdalei înainte de apariţia simptomelor de autism.
Amigdala face parte din sistemul limbic al creierului şi are un rol important în interpretarea semnificaţiilor sociale şi emoţionale ale informaţiilor senzoriale, de la recunoaşterea emoţiei faciale, până la interpretarea imaginilor care ne informează despre potenţialele pericole din mediul înconjurător.
De-a lungul timpului, s-a demonstrat că amigdala are un rol important în dificultăţile de comportament social, un aspect principal în autism.
Studii anterioare au demonstrat că amigdala este anormal de mare la copiii de vârstă şcolară cu autism, dar nu se ştia exact când anume are loc această dezvoltare.
Acum, pentru prima dată, o echipă de cercetători de la Infant Brain Imaging Study Network (IBIS), au folosit tehnologia de imagistică prin rezonanţă magnetică (RMN) pentru a demonstra că amigdala creşte prea rapid în copilărie la bebeluşii care vor dezvolta autism.
Creşterea excesivă începe între 6 şi 12 luni, înainte de vârsta la care comportamentele distinctive ale autismului se manifestă pe deplin, ca să permită diagnosticarea timpurie a acestei afecţiuni.
Cercetătorii au descoperit că dezvoltarea excesivă a amigdalei la sugarii care au fost diagnosticaţi ulterior cu autism diferă semnificativ de modelul de creştere al creierului la copiii cu o altă tulburare de neurodezvoltare, sindromul X fragil, unde nu s-au observat diferenţe în creşterea amigdalei.
Studiul, publicat săptămâna trecută în American Journal of Psychiatry, jurnalul oficial al Asociaţiei Americane de Psihiatrie, a demonstrat că sugarii cu sindrom X fragil prezintă deja întârzieri cognitive la vârsta de 6 luni, în timp ce sugarii, care vor fi diagnosticaţi mai târziu cu autism, nu prezintă la aceeaşi vârstă deficienţe ale capacităţii cognitive, ci prezintă o scădere treptată a capacităţii cognitive între de 6 şi 24 de luni, vârstă la care au fost diagnosticaţi cu tulburare de spectru autist.
Bebeluşii care vor dezvolta autism nu prezintă nicio diferenţă în mărimea amigdalei la vârsta de 6 luni.
Cu toate acestea, amigdala lor începe să crească mai repede decât a altor copii (inclusiv ai celor cu sindrom X fragil şi ai celor care nu dezvoltă autism), între 6 şi 12 luni şi este semnificativ mărită la 12 luni.
Această dezvoltare a amigdalei continuă şi la 24 de luni, o vârstă la care comportamentele sunt adesea suficient de evidente pentru a justifica un diagnostic de autism.
„Am constatat că rata de creştere a amigdalei în primul an este legată de deficienţele sociale ale copilului de la vârsta de doi ani. Cu cât amigdala a crescut mai repede în copilărie, cu atât mai multe dificultăţi sociale a arătat copilul atunci când a fost diagnosticat cu autism, un an mai târziu“, a declarat autorul principal al studiului, Mark Shen, profesor asistent de psihiatrie şi neuroştiinţe la universitatea Carolina de Nord, din Chapel Hill şi la institutul Carolina pentru dizabilităţi de dezvoltare (CIDD).
Cercetarea, prima care documentează creşterea excesivă a amigdalei înainte de apariţia simptomelor de autism, a fost realizată cu sprijinul Infant Brain Imaging Study Network (IBIS), un consorţiu de 10 universităţi din Statele Unite şi Canada.
Cercetătorii au înscris în studiu un total de 408 sugari, inclusiv 58 de sugari cu o probabilitate crescută să dezvolte autism, având o soră sau un frate mai mare cu autism, şi care au fost ulterior diagnosticaţi cu autism, 212 sugari cu probabilitate crescută de autism, dar care nu au dezvoltat autism, 109 de controale cu dezvoltare normală şi 29 de sugari cu sindrom X fragil.
Peste 1.000 de scanări RMN au fost obţinute în timpul somnului obişnuit la vârsta de 6, 12 şi 24 de luni.
Studii anterioare ale echipei IBIS şi ale altor cercetători au arătat că, în timp ce deficienţele sociale, care sunt un semn distinctiv al autismului, nu sunt prezente la vârsta de şase luni, sugarii care continuă să dezvolte autism au probleme ca bebeluşi cu modul în care reacţionează la stimulii vizuali din mediul lor înconjurător.
Autorii presupun că aceste probleme timpurii cu procesarea informaţiilor vizuale şi senzoriale pot pune un stres crescut asupra amigdalei, ceea ce duce la dezvoltarea sa excesivă.
Creşterea excesivă a amigdalei a fost legată de stresul cronic în studiile asupra altor afecţiuni psihiatrice cum ar fi depresia şi anxietatea, şi poate oferi un indiciu pentru înţelegerea acestei constatări la sugarii care dezvoltă mai târziu autism.
„Cercetările noastre sugerează că un moment optim pentru a începe intervenţiile şi a sprijini copiii care au cea mai mare probabilitate să dezvolte autism îl reprezintă primul lor an de viaţă. O asemenea intervenţie la bebeluşi s-ar putea concentra pe îmbunătăţirea procesării vizuale şi a altor procesări senzoriale înainte de apariţia simptomelor sociale“, a adăugat unul dintre autorii principali ai cercetării, dr. Joseph Piven, profesor de psihiatrie şi pediatrie la UNC Chapel Hill.
