O practică clinică utilizată în mod obişnuit poate dăuna pacienţilor, potrivit unui studiu publicat joi.
Un studiu condus de cercetători de la Michigan Medicine, din Statele Unite, sugerează că administrarea de antibiotice cu activitate împotriva bacteriilor anaerobe are un efect profund asupra microbiomului intestinal şi un impact negativ asupra pacienţilor aflaţi în stare critică.
„Vorbim despre microbiomul intestinal ca fiind un ‚organ’ metabolic şi imunitar, iar atunci când le dăm pacienţilor antibiotice anti-anerobe, îmi fac griji că provocăm o formă ascunsă de insuficienţă de organ”, a declarat autorul principal al studiului, dr. Robert Dickson, profesor asociat în medicină pulmonară şi terapie intensivă la universitatea din Michigan.
Cercetătorii sugerează că epuizarea bacteriilor bune din intestin poate contribui la rezultate clinice mai proaste. Ei au descoperit că, la pacienţii în stare critică administrarea timpurie a antibioticelor anti-anaerobe este o parctică obişnuită, aproximativ două treimi din cei 3.032 de pacienţi observaţi în grupul de studiu, primind un astfel de tratament.
Cercetătorii au efectuat un studiu de cohortă retrospectiv pe 3.032 de pacienţi aflaţi în stare critică, comparând pacienţii care au primit şi nu au primit timpuriu antibiotice anti-anaerobe.
Comparând rezultatele infecţiilor tractului urinar (UTI) la toţi pacienţii şi modificările microbiotei intestinale la 116 dintre pacienţi, cercetătorii au descoperit că cei care au primit antibiotice anti-anaerobe la începutul internării spitaliceşti au avut rezultate mai proaste, indiferent dacă au fost măsurate în supravieţuirea globală, supravieţuirea fără infecţii sau supravieţuire fără pneumonie.
Autorii studiului au descoperit, de asemenea, consecinţe dramatice ale acestor antibiotice asupra microbiomului intestinal – în timpul spitalizării, la pacienţii cărora li s-au administrat antibiotice anti-anaerobe, densitatea bacteriană intestinală iniţială a scăzut, şi a fost urmată de expansiunea şi prevalenţa crescută în microbiomul intestinal a Enterobacteriaceae, o familie de bacterii comune, în mare majoritate, care cuprinde 28 de genuri, dintre care 23 sunt patogene şi provoacă infecţii oportuniste la gazdele imunodeprimate.
Aceste descoperiri confirmă faptul că antibioticele anti-anaerobe au un efect dramatic asupra comunităţilor bacteriene intestinale.
În timp ce principalele constatări au fost rezultatul unui studiu observaţional pe oameni, echipa a confirmat rezultatele utilizând modele de animale. În două modele diferite de şoarece cu pneumonie şi leziuni pulmonare induse de oxigen, animalele care au fost tratate cu antibiotice anti-anaerobe au avut rezultate mai proaste.
Antibioticele anti-anaerobe au crescut sensibilitatea şoarecilor la pneumonie din cauza Enterobacteriaceae şi a crescut mortalitatea acestora din cauza toxicităţii oxigenului.
„În studiile observaţionale, există întotdeauna riscul ca diferenţa de mortalitate să se datoreze confuziei; poate că pacienţii care au primit antibiotice anti-anaerobe au fost pur şi simplu mai bolnavi”, a declarat coautorul studiului, dr. Rishi Chanderraj, lector clinic în boli infecţioase la UM, şi cercetătorul principal al studiului iniţial.
„Dar faptul că am fost capabili să reproduce aceste descoperiri şi în două modele animale diferite ne oferă certitudinea că aceste descoperiri sunt reale”, a mai comentat medicul.
„Nimeni nu vrea să oprească folosirea antibioticelor la pacienţii cu infecţii care pun viaţa în pericol, dar studiul nostru confirmă că riscul de supratratare cu antibiotice nu este doar teoretic. Sunt îngrijorat că le facem rău pacienţilor noştri”, a mai concluzionat doctorul.
Studiul este publicat în European Respiratory Journal.
