Bărbaţii care au moştenit mutaţii ale genei TP53 au un risc ridicat de a dezvolta cancer agresiv de prostată, a descoperit o echipă de cercetare din SUA.
Gena TP53 însărcinează celulele să producă proteina tumorală 53. În mod normal această proteină are rolul de a detecta deteriorarea structurii ADN-ului din organism şi de a determina dacă acesta poate fi reparat. Atunci când ADN-ul poate fi reparat proteina iniţiază procesul de reconstrucţie. În caz contrar, declanşează un proces de autodistrugere a celulei, împiedicând-o să se reproducă cu ADN-ul deteriorat şi potenţial cauzator de cancer.
„TP53 este o genă tumorală supresoare care, prin detectarea deteriorării ADN-ului, serveşte drept gardianul genomului. În cancere apar frecvent mutaţii în TP53, iar când gena îşi pierde funcţia de protecţie cancerul se dezlănţuie", a declarat dr. Colin Pritchard, unul dintre co-autorii studiului şi profesor cu specializare în medicina de laborator şi patologie la Şcoala de Medicină a Universităţii din Washington.
Mutaţiile dăunătoare din TP53 pot fi, de asemenea, moştenite şi pot provoca o afecţiune rară numită sindromul Li-Fraumeni - LFS, botezată după medicii Frederick Li şi Joseph Fraumeni, de la Institutul Naţional de Cancer din SUA, care au descris-o pentru prima dată în 1969.
Persoanele cu LFS tind să dezvolte mai multe tipuri de cancer începând din copilărie. Deşi sindromul este asociat cu multe tipuri diferite de cancer, inclusiv de sân, oase şi ţesuturi moi, cum ar fi muşchii, efectul variantelor mutante ale genei TP53 asupra riscului de cancer de prostată a fost necunoscut.
Astfel, pentru a afla rolul variantelor TP53, cercetătorii au analizat incidenţa cancerului de prostată la un grup de bărbaţi cu LFS, şi frecvenţa mutaţiilor TP53 ereditare la un grup de bărbaţi cu cancer de prostată.
În grupul de 163 de bărbaţi cu LFS, cercetătorii au descoperit că 31 au avut cancer de prostată iar dintre ceilalţi 117 bărbaţi care nu au avut cancer la momentul iniţial când au fost testaţi, alţi şase au fost diagnosticaţi cu boala în următorii şapte ani. Rezultatele indică faptul că bărbaţii cu LFS au avut un risc de 25 de ori mai mare de cancer de prostată, comparativ cu populaţia generală de sex masculin.
Dintre cei aproape 7.000 de bărbaţi pe care i-au studiat şi care au avut cancer de prostată, 38 au moştenit o variantă TP53 mutantă. Deşi pare a fi un număr mic, rata a fost de 9 ori mai mare decât cea observată în rândul bărbaţilor care nu au avut cancer de prostată.
Mai mult, bărbaţii care au avut variantele mutante au avut tendinţa de a fi diagnosticaţi la o vârstă relativ fragedă cu forme agresive de cancer. În momentul în care au fost diagnosticaţi, la unul din trei pacienţi cancerul se răspândise deja în afara prostatei, o etapă a bolii în care cancerul nu mai este vindecabil.
„Această rată este mult mai mare decât se observă în medie, în populaţia cu cancer de prostată. De fapt, este destul de rar să fii diagnosticat cu cancer de prostată într-un stadiu atât de târziu", a spus Pritchard.
El a mai spus că este posibil ca legătura dintre variantele TP53 şi cancerul de prostată la pacienţii cu LFS să fi rămas nedetectată, deoarece, de obicei, aceşti pacienţi nu au trăit suficient de mult pentru a dezvolta boala.
„Cancerul de prostată este o boală a bărbaţilor mai în vârstă. Dar acum, beneficiind de screening, mulţi bărbaţi cu sindrom Li-Fraumeni trăiesc şi până la 40, 50, 60 sau 70 de ani, când riscul de cancer de prostată este mai mare", a mai spus Pritchard.
Constatările indică faptul că bărbaţii cu sindrom Li-Faumeni ar trebui să fie testaţi în mod obişnuit pentru cancerul de prostată atunci când au cel puţin 10 ani de speranţă de viaţă, cu testarea antigenului specific prostatic (PSA), utilizat în mod obişnuit, a spus Pritchard. În prezent, acest lucru nu face parte din protocolul de rutină.
Rezultatele nu indică dacă bărbaţii participanţi la studiu au fost testaţi genetic pentru TP53, dar cei care sunt testaţi pentru gene cu risc de cancer, din cauza unui istoric familial de cancer, ar trebui testaţi, ca parte a screeningului, şi pentru aceste variante TP53, a adăugat Pritchard.
Concluziile au fost raportate pe 1 decembrie în revista European Urology. La studiu au colaborat cercetători de la mai mult de o duzină de instituţii din Statele Unite.
