Tratamentul cu o clasă populară de medicamente pentru diabet poate ajuta la prevenirea leziunilor cardiace care rezultă adesea din chimioterapia împotriva cancerului, sugerează experimentele pe animale.
O echipă de oameni de ştiinţă de la Centrul Naţional pentru Cercetare Cardiovasculară (CNIC), din Spania, a conceput o strategie de prevenire a efectelor cardiotoxice ale antraciclinelor, o clasă de medicamente anticancerigene utilizate pe scară largă.
Un studiu, publicat marţi în JACC: CardioOncology, demonstrează că tratamentul cu inhibitorul SGLT2 empagliflozin poate atenua leziunile cardiace asociate cu terapia cu antracicline. Cardiotoxicitatea este un efect secundar advers frecvent al terapiei oncologice cu aceste medicamente.
Antraciclinele sunt medicamente de primă linie în tratamentul cancerului, dar la 5% dintre pacienţi utilizarea lor este asociată cu cardiotoxicitate severă, ducând la insuficienţă cardiacă cronică.
„Deşi cardiotoxicitatea antraciclinelor este cunoscută de zeci de ani, terapiile preventive eficiente au lipsit din cauza cunoaştinţelor limitate a mecanismelor implicate”, a explicat conducătorul studiului, dr. Borja Ibáñez, director ştiinţific al CNIC, cardiolog la Spitalul Fundaţia Jiménez Diaz şi lider de grup în reţeaua spaniolă de cercetare cardiovasculară (CIBERCV), într-un comunicat.
Folosind un model experimental avansat, echipa CNIC a demonstrat că administrarea unei doze zilnice de 20 mg de empagliflozin a conservat funcţia contractilă a inimii porcilor trataţi cu antracicline a protejat metabolismul muşchiului cardiac. Tratamentul a păstrat funcţia mitocondrială, a îmbunătăţit energia miocardică şi a prenit modificările degenerative ale structurii inimii.
O caracteristică cheie a studiului a fost utilizarea tehnicilor avansate de diagnosticare, inclusiv imagistica prin rezonanţă magnetică (RMN) şi spectroscopia, pentru a monitoriza funcţia cardiacă.
„Am utilizat tehnologii avansate de ultimă oră cu aplicaţii clinice care conferă o valoare translaţională semnificativă acestui studiu pentru a genera rezultate care pot fi transferate rapid pacienţilor”, a comentat dr. Valentín Fuster, director general al CNIC şi coautor al studiului.
Efectul protector al medicamentului empagliflozin identificat în studiu implică o creştere a consumului miocardic de corpuri cetonice. Acest lucru păstrează producţia de ATP (adenozin trifosfat, principala sursă de energie transferabilă în celulele vii) şi funcţia mitocondrială.
„Tratamentul cu empagliflozin protejează inima prin abordarea directă a proceselor metabolice afectate de terapia împotriva cancerului”, a precizat dr. Ibáñez.
Potrivit cercetătorilor, studiul demonstrează că empagliflozin previne alterările structurale ale cardiomiocitelor, cum ar fi atrofia celulară şi deteriorarea ADN-ului.
Aceste rezultate subliniază potenţialul inhibitorilor SGLT2 nu numai în tratamentul insuficienţei cardiace, spun autorii cercetări, ci şi ca terapie preventivă la pacienţii cu cancer care primesc tratamente asociate cu efecte secundare cardiovasculare severe.
