Riscul de infecţie cu SARS-CoV-2 în rândul adulţilor care trăiesc împreună cu copiii versus cei care trăiesc fără copii în timpul primelor două valuri de pandemie din Marea Britanie a fost analizat într-un studiu publicat de revista British Medical Journal (BMJ).
Cercetătorii nu au găsit nicio dovadă a unui risc crescut în primul valul pandemic (februarie-august 2020), iar în valul al doilea (septembrie-decembrie 2020) au observat riscuri uşor crescute de infecţie cu noul coronavirus, dar acest lucru nu s-a tradus într-un risc semnificativ crescut de mortalitate prin COVID-19.
Rolul copiilor şi adolescenţilor în transmiterea SARS-CoV-2 este încă incert. Unele dovezi sugerează că sunt mai puţin susceptibili la infecţie, deoarece fac mai multe răceli de la coronavirusurile sezoniere în fiecare an decât adulţii.
De altfel, şi adulţii care trăiesc cu copii fac mai multe „răceli obişnuite” decât cei care nu trăiesc cu copiii şi acest lucru ar putea duce la un risc mai mic de-a face forme gravede COVID-19. Totuşi, traiul împreună cu copiii poate duce la riscul mai mari de infectare cu SARS-CoV-2 şi riscuri crescute pentru adulţii cu care trăiesc.
Pentru a aborda aceste incertitudini, cercetătorii au investigat dacă riscul de infecţie şi formele grave ale COVID-19 diferă între adulţii care trăiesc cu şi fără copii de vârstă şcolară în primele două valuri ale pandemiei din Marea Britanie.
Aceştia s-au bazat pe datele de îngrijire primară pentru 12 milioane de adulţi (cu vârsta de 18 ani şi peste), pe date provenite de la spital şi de la terapie intensivă şi pe înregistrările deceselor în Anglia în timpul primului val (1 februarie - 31 august 2020) şi celui de-al doilea (1 septembrie - 19 decembrie 2020).
S-a înregistrat prezenţa şi vârsta copiilor în fiecare gospodărie şi s-au luat în considerare factorii despre care se ştie că sunt asociaţi cu COVID-19 sever, precum vârsta, sexul, etnia, greutatea (IMC) şi condiţiile de sănătate subiacente.
Cercetătorii au analizat apoi datele pentru a vedea cine a dezvoltat infecţia cu SARS-CoV-2, cine a fost internat la spital sau la terapie intensivă şi cine a murit din cauza COVID-19. Rezultatele pentru adulţii cu vârsta cuprinsă între 18-65 de ani şi adulţii în vârstă (peste 65 de ani) au fost analizate separat.
În timpul primului val, pentru adulţii în vârstă de 65 de ani şi mai puţin, traiul împreună cu copiii de orice vârstă nu a fost asociat cu un risc semnificativ crescut de infecţie cu SARS-CoV-2 sau cu forme severe de COVID-19, comparativ cu cei care nu locuiau cu copiii.
În timpul celui de-al doilea val, a existat un risc crescut de infecţie şi internări în spital (dar nu în terapie intensivă) pentru adulţii cu vârsta de 65 de ani şi sub această vârstă care trăiesc cu copiii de orice vârstă, comparativ cu cei care nu stau împreună cu copiii. Cu toate acestea, creşterile absolute ale riscurilor au fost mici, cercetătorii au estimat că numărul persoanelor înregistrate cu o infecţie cu SARS-CoV-2 a crescut de la 810 la între 850-870 la 10.000 de persoane care trăiesc cu copii cu vârsta cuprinsă între 0-11 ani şi la 970-1000 pentru cei care trăiesc cu copii cu vârste cuprinse între 12-18 ani în perioada valului doi.
Pentru internările în spital cu COVID-19, traiul cu copiii cu vârsta cuprinsă între 0-11 a fost asociat cu o creştere de la 160 la între 161-165 la 10.000 de oameni ani şi pentru cei care trăiesc cu copiii cu vârste cuprinse între 12-18 ani cu o creştere între 162-166.
Nu a existat o creştere a riscului de deces în niciunul dintre valuri. Persoanele care locuiesc împreună cu copiii de orice vârstă au avut mai puţine şanse să moară din cauze non-COVID în general, iar persoanele care trăiesc cu copiii cu vârsta cuprinsă între 0-11 ani au fost, de asemenea, mai puţin susceptibile de a muri de COVID-19 în primul şi al doilea val.
Acesta a fost un studiu amplu, bine conceput, care utilizează date electronice de evidenţă medicală, iar rezultatele au fost în mare parte neschimbate după analize ulterioare, sugerând că rezistă controlului. Cu toate acestea, constatările sunt observaţionale şi autorii nu pot exclude posibilitatea ca alţi factori nemăsuraţi sau date lipsă să fi afectat rezultatele.
Aceştia observă că riscurile crescute în timpul valului 2 au fost observate într-un moment în care şcolile au rămas deschise, crescând posibilitatea ca frecvenţa şcolară pe scară largă să fi condus la riscuri crescute pentru gospodării, dar alte diferenţe între gospodăriile cu şi fără copii ar fi putut explica, de asemenea, aceste descoperiri.
