Adăugarea de eritropoietină la tratamentul de hipotermie controlată pentru nou-născuţii la termen, cu asfixie la naştere, nu aduce beneficii suplimentare, arată un studiu al cercetătorilor americani.
Constatările contrastează cu rezultatele unor studii mai mici care arătaseră că utilizarea eritropoietinei părea sigură şi eficientă, spune dr. Sandra „Sunny” Juul, principala autoare a studiului, profesor de pediatrie şi şefa secţiei de neonatologie a spitalului de copii din Seattle.
Encefalopatia ischemică hipoxică apare atunci când o cantitate prea mică de oxigen ajunge la creier şi la alte organe vitale înainte de naştere sau la naştere.
Un studiu multicentric pe 500 de sugari cu encefalopatie ischemică hipoxică moderată sau severă a constatat un risc egal de deces sau insuficienţă de neurodezvoltare, la vârsta de 2 până la 3 ani, între grupul placebo, care a primit numai tratament cu hipotermie, şi grupul care a primit hipotermie şi în plus şi eritropoietină.
Studiul a înregistrat şi o constatare neaşteptată. Grupul de nou-născuţi care a primit eritropoietină a avut evenimente adverse mai grave în primele 4 luni de la naştere decât grupul placebo.
„Este un rezultat negativ, dar este important pentru clinicieni să ştie acest lucru. Rezultatele demonstrează cât de importante sunt astfel de studii (prospective randomizate controlate). Aceste studii mari, de fază III, au suficientă competenţă statistică pentru a răspunde cu adevărat la anumite îngrijorări clinice. Dimensiunea mare a studiului a demonstrat totodată şi o problemă neaşteptată în materie de siguranţă”, a declarat dr. Juul.
Acest lucru nu înseamnă că eritropoietina, numită frecvent „epo”, nu are abilităţi ca terapeutic pentru encefalopatia ischemică hipoxică, a mai spus medicul. Medicamentul poate fi benefic în tratarea encefalopatiei ischemice hipoxice în comunităţile cu resurse reduse, unde terapia cu hipotermie nu este disponibilă, a mai adăugat ea.
Epo este un hormon natural care încurajează producţia de celule roşii din sânge şi are un rol important în dezvoltarea creierului în timpul sarcinii.
În cazul acestui studiu de cinci ani, este posibil ca efectele epo şi hipotermiei să se fi anulat reciproc, a mai remarcat dr. Juul.
Spitalele din Statele Unite şi din străinătate care combină în prezent eritropoietina cu tratamentul cu hipotermie pentru sugarii născuţi cu encefalopatie ischemică hipoxică ar trebui să reconsidere această practică, au mai precizat dr. Juul şi dr. Yvonne W. Wu, cele două autoare ale studiului.
În studiul randomizat, dublu-orb, cu controale placebo, sugarii au primit intravenos 1000 U pe kilogram de eritropoietină sau un volum egal de placebo cu soluţie salină înainte de vârsta de 26 de ore şi la 2, 3, 4 şi 7 zile de la naştere.
Decesul sau apariţia unor afecţiuni de neurodezvoltare, de la vârsta de 22 până la 36 de luni, au avut loc la aproape jumătate dintre sugarii din ambele grupuri.
Encefalopatia ischemică hipoxică afectează mai mult de 10.000 de sugari în fiecare an şi reprezintă 22% din decesele neonatale la nivel mondial.
„Este o boală teribilă şi, fără tratament, şansele pentru un rezultat slab (leziuni neurologice sau deces) la aceşti sugari sunt de 65%”, a mai precizat dr. Juul.
Studiul a cuprins 500 de nou-născuţi cu encefalopatie ischemică hipoxică severă până la moderată şi a implicat 17 centre medicale din Statele Unite, fiind realizat de universitatea Washington, din Seattle, în colaborare cu universitatea California, din San Francisco.
Studiile mari de până acum au indicat că tratamentul cu hipotermie controlată îmbunătăţeşte rezultatele de supravieţuire şi neurodezvoltare, dar totuşi, până la 50% dintre sugarii care primesc această terapie, continuă să nu supravieţuiască sau să prezinte dizabilităţi pe termen lung, cum ar fi paralizia cerebrală sau epilepsia.
Cercetătorii continuă să caute terapii suplimentare pentru a îmbunătăţi aceste rezultate.
