Expunerea la anumiţi poluanţi atmosferici ar putea creşte riscul de cancer de sân, potrivit rezultatelor unui studiu internaţional, efectuat pe câteva mii de femei din Franţa. Rezultatele sunt în concordanţă cu alte cercetări recente.
Un studiu realizat de cercetători din Marea Britanie şi Franţa, cunoscut sub numele „Xenair”, confirmă un risc crescut pentru cancerul de sân în cazul expunerii la dioxid de azot.
Cancerul de sân, cel mai frecvent cancer la femei, implică mai mulţi factorii de risc printer care cei genetici, hormonali, dar şi cei legaţi de vârstă sau de stilul de viaţă (alcool, activitate fizică etc.).
În ultimii ani, mai multe studii au evidenţiat rolul anumitor poluanţi din mediul înconjurător
Autorii unei metanalize publicate în 2021 au estimat că aproximativ 1.700 de cancere de sân, diagnosticate annual, în Franţa, ar putea avea legătură cu expunerea la dioxidul de azot.
În studiul Xenair, autorii au explorat asocierea dintre riscul de cancer de sân şi expunerea cronică în doze mici, la opt poluanţi atmosferici: poluanţi cu proprietăţi xenoestrogenice - dioxine, BaP, PCB, cadmiu - şi poluanţi la care expunerea este zilnică - particule fine (PM10 şi PM2,5), dioxid de azot (NO2), ozon (O3), potrivit unui comunicat preluat de agenţiile internaţionale de presă, citate de AGERPRES.
Recenta cercetare s-a axat pe 5.222 de cazuri de cancer de sân (diagnosticate între 1990 şi 2011), dintr-o cohortă naţională urmărită timp de 22 de ani, comparativ cu acelaşi număr de cazuri de control.
Pentru fiecare poluant, expunerile medii şi cumulative au fost estimate pentru fiecare femeie, luând în considerare, în special, locul în care aceasta locuia.
Rezultatele au indicat un risc crescut de cancer de sân legat de expunerea la dioxid de azot.
De asemenea, s-a constatat un risc şi în cazul BaP şi PCB153, doi perturbatori endocrini.
Aceste rezultate vor fi publicate în revista Environmental Pollution.
Studiul a fost realizat de membri ai Universităţii din Leicester (Marea Britanie), ai Centrului Leon Berard şi ai Şcolii Centrale din Lyon (sud-est), ai Institutului Gustave Roussy (regiunea pariziană), ai Institutului naţional pentru mediu industrial şi riscuri (Ineris, cu sediul la nord de Paris) şi ai centrului Bordeaux Population Health (sud-vest).
