O echipă de cercetători de la Imperial College of London, din Marea Britanie, a obţinut dovezi promiţătoare că anumite medicamente utilizate pentru tratarea tulburării de hiperactivitate cu deficit de atenţie (ADHD) ar putea trata cu succes aspecte cheie ale bolii Alzheimer.
Conform cercetătorilor studiile clinice cu medicamente noradrenergice, care includ antidepresive şi medicamente pentru tratarea hipertensiunii arteriale şi ADHD, sunt acum justificate.
Medicamentele vizează noradrenalina (norepinefrină), cu rol de hormon adrenergic şi neurotransmiţător al sistemului nervos simpatic, care este eliberată de o reţea de neuroni noradrenergici specializaţi.
Această reţea este critică pentru stimulare şi pentru mai multe procese cognitive, inclusiv atenţia, învăţarea, memoria, disponibilitatea pentru acţiune şi suprimarea comportamentelor inadecvate.
Disfuncţionalitatea reţelei noradrenergice apare la începutul bolii Alzheimer şi contribuie la simptomele cognitive şi neuropsihiatrice care caracterizează afecţiunea, ceea ce sugerează că sistemul noradrenergic ar putea fi o ţintă bună pentru tratamentul cu medicamente.
Cercetătorii au căutat printer studiile clinice publicate între 1980 şi 2021, în care medicamente noradrenergice, cum ar fi atomoxetina, metilfenidatul şi guanfacina, au fost utilizate pentru a îmbunătăţi simptomele cognitive sau neuropsihiatrice ale persoanelor cu boli neurodegenerative.
Rezultatele a 10 dintre aceste studii, care au implicat 1300 de pacienţi, au fost regrupate pentru cogniţie generală şi orientare respectiv atenţie, memorie, fluenţă verbală, limbaj şi capacitatea de orientare în spaţiu.
Cercetătorii au observant un mic efect pozitiv, dar semnificativ, al medicamentelor noradrenergice asupra cogniţiei generale, măsurată prin testele de memorie sau scala de evaluare a bolii Alzheimer.
Cercetătorii au regrupat apoi rezultatele a 8 studii clinice, care au implicat 425 de pacienţi, pentru comportament şi simptome neuropsihiatrice, agitaţie şi apatie. Acest studiu a arătat un efect pozitiv mare al medicamentelor noradrenergice asupra apatiei, chiar şi după ce specialiştii au eliminat valorile extreme, pentru a considera diferenţele de proiectare ale studiului şi rezultatele preconizate.
„Reconfigurarea acestor medicamente noradrenergice ar putea, cel mai probabil, să ofere un tratament eficient pentru boala Alzheimer, în special pentru cogniţie generală şi apatie. Există, aşadar, un motiv puternic să continuăm studiile clinice orientate pe tratamente noradrenergice în boala Alzheimer”, au precizat cercetatorii.
Specialiştii au avertizat că, mai mulţi factori trebuie luaţi în considerare, inclusiv vizarea adecvată a anumitor grupuri de pacienţi, înţelegerea efectelor dozelor de medicamente şi interacţiunea acestora cu alte tratamente, cu scopul de a minimiza dezavantajele şi a maximiza avantajele medicamentelor noradrenergice.
