Persoanele cu diabet de tip 2 tind să aibă o funcţie musculară mai slabă decât altele. O echipă de cercetători a descoperit că în diabetul de tip 2, o genă specifică este extrem de importantă pentru capacitatea celulelor stem musculare de a crea noi celule musculare mature.
În diabetul de tip 2, capacitatea de a produce insulină este afectată, iar pacienţii au glicemia crescută în mod cronic. În general, muşchii absorb mai puţin zahărul din alimente, iar funcţia şi forţa musculară sunt afectate la pacienţii cu diabet de tip 2.
De-a lungul vieţii, ţesutul muscular are capacitatea de a forma noi fibre musculare. Există, de asemenea, celule stem musculare imature care sunt activate în legătură, de exemplu, cu leziuni sau exerciţii fizice. În studiul actual, cercetătorii de la Universitatea Lund din Suedia au dorit să investigheze dacă tiparele epigenetice din celulele stem musculare pot oferi răspunsuri la motivul pentru care funcţia musculară afectată apare în diabetul de tip 2.
„La persoanele cu diabet de tip 2, gena VPS39 este semnificativ mai puţin activă în celulele musculare decât la alte persoane, iar celulele stem cu activitate mai mică a genei nu formează celule musculare noi în acelaşi grad. Gena este important atunci când celulele musculare absorb zahărul din sânge şi construiesc muşchi noi. Studiul nostru este primul care leagă această genă de diabetul de tip 2", a declarat Charlotte Ling, profesor de epigenetică la Universitatea Lund care a condus studiul.
Două grupuri au fost incluse în studiu: 14 participanţi cu diabet zaharat de tip 2 şi 14 persoane sănătoase într-un grup de control. Participanţii la grupuri au fost sortaţi în funcţie de vârstă, sex şi IMC (indicele de masă corporală). Cercetătorii au studiat modificările epigenetice ale celulelor stem musculare din ambele grupuri şi, în exact aceleaşi condiţii, au extras celule musculare mature şi le-au comparat. În total, au identificat 20 de gene, inclusiv VPS39, a căror expresie genetică diferea între grupuri atât în celulele stem musculare imature, cât şi în celulele musculare mature. Cercetătorii au comparat, de asemenea, modelele epigenetice ale celulelor musculare înainte şi după diferenţierea celulară în ambele grupuri.
,,În ciuda faptului că celulele stem musculare ale ambelor grupuri au fost crescute în condiţii identice, am văzut de două ori mai multe modificări epigenetice în grupul de diabet de tip 2 în timpul diferenţierii de la celulele stem musculare la celulele musculare mature", a spus Charlotte Ling.
„Studiul a arătat în mod clar că celulele stem musculare cărora le lipseşte funcţia genei VPS39, care este mai scăzută în diabetul de tip 2, nu au, de asemenea, capacitatea de a forma noi celule musculare mature. Acest lucru se datorează faptului că celulele stem musculare cărora le lipseşte VPS39 din cauza epigeneticii modificate mecanismele nu îşi pot schimba metabolismul în acelaşi mod ca celulele stem musculare de la controale - celulele rămân deci imature sau se descompun şi mor”, a explicat Johanna Säll Sernevi, cercetător la Universitatea Lund.
Pentru a confirma descoperirile, cercetătorii au folosit, de asemenea, şoareci care aveau o cantitate redusă de genă VPS39, pentru a imita boala. Şi la şoarecii s-au modificat ulterior expresia genelor şi s-a redus absorbţia zahărului din sânge în ţesutul muscular, la fel ca persoanele cu diabet de tip 2.
Studiul este o colaborare între cercetătorii suedezi, danezi şi germani, care consideră că descoperirile lor deschid noi căi pentru tratarea diabetului de tip 2.
