O echipă de cercetători australieni a descoperit că un tratament comun pentru osteoporoză stimulează celulele imune din plămân, una dintre primele linii de apărare a organismului împotriva agenţilor patogeni.
Cercetători de la Institutul Garvan din Australia au demonstrat că tratamentul cu bifosfonat a stimulat celulele macrofage din plămâni să asambleze un răspuns mai puternic împotriva unei provocări imune. Rezultatele publicate în eLife întăresc observaţiile unor studii clinice anterioare conform cărora persoanele care au luat bifosfonaţi au avut şanse scăzute să facă pneumonie.
“Bifosfonaţii sunt o clasă sigură şi eficientă de medicamente pentru osteoporoză, şi au reprezentat standardul de îngrijire în anii 1990 pentru prevenirea pierderii ţesutului osos şi pentru reducerea riscului de fracturi. Am descoperit un potenţial beneficiu suplimentar pentru acest tratament, şi anume stimularea funcţiei imunitare a celulelor pulmonare, care poate proteja împotriva infecţiilor respiratorii şi a pneumoniei. Dovezile noastre justifică investigaţii suplimentare, care sperăm că vor duce la îmbunătăţirea sănătăţii populaţiei în vârstă, cu un risc mai mare de pneumonie şi osteoporoză", a declarat autorul principal, profesorul Mike Rogers, care conduce laboratorul de terapie osoasă a Institutului Garvan.
Infecţiile respiratorii, precum pneumonia acută, sunt o cauză majoră de deces la nivel mondial, şi afectează din ce în ce mai mult populaţia în vârstă, întrucât capacitatea organismului de a genera un răspuns imun protector împotriva bolilor infecţioase scade odată cu vârsta.
„Studii clinice anterioare au sugerat că tratamentul cu bifosfonat are un efect benefic în protejarea împotriva pneumoniei. În cercetarea noastră am vrut să înţelegem de ce se întâmplă asta", spune dr. Marcia Munoz, care s-a numărat printre autorii principali ai lucrării.
Pentru asta, cercetătorii au administrat şoarecilor un bifosfonat numit acid zoledronic - zoledronat - şi au urmarit modul în care medicamentul a ajuns în diferite celule.
„S-a crezut anterior că bifosfonaţii acţionează numai în oase, dar am descoperit că sunt preluaţi de macrofagele din plămâni, celulele de prim răspuns, care pot recunoaşte, devora şi distruge un agent patogen în timpul unui răspuns imun", explică dr. Munoz.
Echipa a testat apoi răspunsul imun al şoarecilor prin expunerea lor la LPS, o moleculă găsită pe suprafaţa bacteriilor, utilizată în mod obişnuit de cercetători pentru a evalua răspunsul la infecţii. Ei au descoperit că după administrarea unei singure doze de bifosfonat, activitatea macrofagelor din plămân a crescut în comparaţie cu şoarecii care nu au primit tratamentul.
„În schelet, bifosfonaţii previn pierderea osoasă prin blocarea unei enzime necesară celulelor specializate care descompun osul. În celulele imune din plămâni am constatat că tratamentul a blocat aceeaşi enzimă, care, în acest caz, a îmbunătăţit răspunsul imun", explică Emma Fletcher, doctorand, care se numără printre autorii lucrării.
„Macrofagele sunt una dintre primele linii de apărare împotriva infecţiei. Dacă bifosfonaţii cresc capacitatea acestor celule de a răspunde atunci când se confruntă cu o infecţie virală sau bacteriană, acest răspuns imun iniţial mai puternic poate ajuta la eliminarea infecţiei şi poate duce la un rezultat mai bun. Asta vom investiga în continuare", a mai spus profesorul Rogers.
Deşi în Australia, în jur de 3,7 milioane de persoane cu vârsta de peste 50 de ani, care prezintă un risc ridicat de fracturi, se califică pentru tratamentul cu bifosfonaţi, mai puţin de 30% sunt tratate în prezent.
„Asta arată că o populaţie mare de indivizi ar putea primi beneficii suplimentare. Studiile clinice ulterioare sunt justificate pentru a determina dacă în afară de prevenirea pierderii osoase, bifosfonaţii pot oferi protecţie împotriva infecţiilor cu pneumonie persoanelor vulnerabile", a mai spus profesorul Rogers.
