Oamenii de ştiinţă de la Institutul de Imunologie La Jolla (LJI), din California, au descoperit că pot îmbunătăţi semnificativ supravieţuirea şoarecilor cu fibroză chistică printr-un transplant parţial de măduvă osoasă. Cercetătorii cred că această reuşită poate reprezenta un remediu promiţător, care ar putea uşura simptomele pacienţilor cu fibroză chistică, pe timp îndelungat.
Noul studiu, care va fi publicat în februarie, în Journal of Immunology, arată că transplantul parţial de măduvă osoasă a introdus în organismul rozătoarelor o populaţie de celule imune sănătoase numite monocite, ceea ce a dus la îmbunătăţirea ratei de supravieţuire a şoarecilor.
„Această cercetare sugerează o nouă strategie pentru îmbunătăţirea simptomelor fibrozei chistice, în special pentru capacitatea organismului de a lupta împotriva infecţiilor“, spune autorul principal al studiului, dr. Zhichao Fan, cercetător la LJI şi la Şcoala de Medicină a Universităţii din Connecticut.
„Transplantul este suficient pentru o viaţă mai bună - cel puţin la şoareci", precizează prof. dr. Klaus Ley, membru al centrului LJI, cel care a supravegheat studiul.
Deşi această terapie este încă în stadii preclinice, cercetătorii spun că această tehnică ar putea fi ideală pentru tratarea pacienţilor atunci când experimentează primele simptome de fibroză chistică.
Fibroza chistică este o boală moştenită în care pacienţii dezvoltă probleme de respiraţie şi digestie încă de la o vârstă fragedă. Persoanele cu fibroză chistică nu pot elimina mucusul din plămâni şi asta le face extrem de vulnerabile la infecţii. Vârsta medie de supravieţuire pentru aceşti pacienţi este, în general, de 37 de ani la femei şi ceva mai mult la bărbaţi.
„Vorbim de pacienţi tineri, care iau 10 până la 30 de medicamente pe zi. Există o povară imensă de tratament, pentru aceştia", spune profesorul Douglas Conrad, medic pneumolog la UC San Diego şi director al clinicii Adult Chistic Fibrosis. El lucrează îndeaproape cu pacienţi care şi-au petrecut întreaga viaţă pe regimuri terapeutice intense, şi dedică multe ore pe zi pentru fizioterapia toracică şi aplicarea unor tratamente care să-i ajute pe pacienţi să elimine mucusul din plămâni.
Un medicament numit Trikafta a fost aprobat recent ca terapie pentru fibroză chistică. Medicamentul reglează gena CFTR, care suferă mutaţii la persoanele cu fibroză chistică. „Acesta a fost un eveniment important în ultimii doi ani. A transformat o boală foarte severă într-o boală ceva mai uşoară", spune Conrad. Deşi, tratamentul cu Trikafta a crescut speranţa de viaţă, medicamentul nu funcţionează pentru toată lumea, spun cercetătorii.
"Încă nu avem un remediu. Şi în jur de 10% dintre pacienţi nu sunt eligibili pentru terapiile care ţintesc CFTR. A trăi cu fibroză chistică, mai ales dacă nu poţi folosi modulatoarele CFTR, este un lucru foarte înfricoşător prin care trebuie să treci", spune Conrad.
În urmă cu câţiva ani, dr. Ley i-a prezentat doctorului Conrad ideea de a înlocui celulele disfuncţionale din fibroza chistică, abordând atunci „problema monocitelor".
Monocitele, care se dezvoltă în măduva osoasă a organismului, servesc ca „gardieni“ importanţi ai plămânilor, intestinului şi ai altor organe. Aceste celule luptă împotriva bolilor „devorând" microbii dăunători şi alertând alte celule imune atunci când organismul se confruntă cu probleme.
În studii anterioare, cercetătorii au descoperit că CFTR, gena defectă care provoacă fibroza chistică, cauzează un defect de aderenţă în monocite. „Aceste monocite nu mai pot ajunge acolo unde trebuie, în intestin sau în plămâni", explică Ley, un cunoscut expert mondial în monocite. Savantul s-a întrebat dacă nu cumva ar putea repara acest defect, printr-un transplant de măduvă osoasă, pentru a produce monocite sănătoase.
Echipa lui Ley nu este prima care a studiat transplantul de măduvă osoasă în modelele de fibroză chistică, dar este prima care s-a axat pe înlocuirea monocitelor defecte.
Transplantul poate fi doar unul parţial, întrucât pregătirea unui transplant complet ar însemna eliminarea capacităţii unui pacient de a produce orice tip de celule imune în propria măduvă osoasă, ceea ce l-ar lăsa fără apărare împotriva agenţilor patogeni pentru prea mult timp, au explicat cercetătorii.
„Mulţi pacienţi cu fibroză chistică se confruntă cu infecţii cronice, deci nu sunt candidaţi potriviţi pentru un transplant complet de măduvă osoasă", spune Fan, autorul studiului.
Astfel, cercetătorii au apelat la un model de şoarece de fibroză chistică. Studiul a arătat că un transplant parţial a ajutat şoarecii să trăiască mai mult şi să se confrunte cu mult mai puţină inflamaţie.
„Am arătat că înlocuirea măduvei osoase la şoareci în procent de 60-70%, poate îmbunătăţi simptomele inflamaţiei în fibroza chistică. Asta este un lucru oarte bun", spune Fan.
Echipa a descoperit în testele de laborator, că monocitele şoarecilor salvaţi au putut lupta împotriva bacteriilor, în timp ce monocitele defecte din fibroză chistică nu au reuşit s-o facă. Am vrut să vedem cum se descurcă şoarecii în faţa unei infecţii, a explicat Fan.
Cercetătorii au continuat să examineze rolul monocitelor în fibroza chistică, transplantând monocite defecte de la şoarecii bolnavi la şoareci sănătoşi. Şoarecii sănătoşi au dezvoltat simptome de fibroză chistică, ceea ce a indicat cercetătorilor că monocitele defecte nu doar contribuie la simptomele fibrozei chistice, ci şi provoacă multe dintre acestea.
Echipa La Jolla va studia în continuare modul în care monocitele de la pacienţii cu fibroză chistică dezvoltă, în primul rând, un defect. „Vrem să aflăm care este mecanismul molecular din spatele acestui defect. Dacă putem studia acest lucru, atunci am putea proiecta şi un medicament care să-l poată ţinti", a concluzionat Fan.
