Cercetători de la Mount Sinai, Statele Unite, au descoperit un mecanism necunoscut până acum în care celulele precanceroase din tumorile timpurii ale cancerului de sân migrează la alte organe unde se activează la un anumit moment şi provoacă metastaze.
Un procent mic, dar semnificativ de femei cu cancer de sân în stadiu incipient care nu progresează niciodată într-o tumoră mamară invazivă, cursul aşteptat al cancerului de sân metastatic, pot deceda după ce leziunea lor pre-malignă apare în alte organe, celulele precanceroase devenind astfel în esenţă „un ucigaş neaşteptat şi tăcut“, spun specialiştii.
Până la acest studiu, mecanismul prin care celulele canceroase pre-maligne dobândesc caracteristici migratoare şi invazive, care permit răspândirea rapidă şi colonizarea altor organe nu a fost înţeles în mod clar.
“Provocarea actuală în gestionarea tratamentului pacienţilor cu cancer de sân în stadiu incipient, cum ar fi cei cu leziuni non-invazive de tipul carcinomului ductal in situ, o reprezintă faptul că, deşi o recidivă locală este redusă după o intervenţie chirurgicală şi radioterapie, riscul de a muri din cauza cancerului de sân rămâne acelaşi“, a declarat autorul principal al studiului, dr. Maria Soledad Sosa de la Institutul de Cancer Tisch din cadrul Mount Sinai.
"Acest lucru sugerează că, înainte de detectarea şi îndepărtarea masei tumorale invazive, unele celule pre-maligne s-au răspândit în alte zone din corp, unde aşteaptă reactivarea. Identificarea unei semnături de răspândire timpurie în ţesutul sânului la aceşti pacienţi este esenţială pentru reducerea mortalităţii, totodată putându-se stabili cazurile care prezintă un risc ulterior de recidivă şi determina necesitatea terapiilor sistemice", a completat medicul.
În acelaşi studiu publicat luna aceasta în Cancer Research, cercetătorii au reuşit să demonstreze că factorul de transcriere NR2F1 are capacitatea de a împiedica răspândirea celulelor premaligne, ceea ce ar putea deveni un instrument cheie de diagnosticare pentru a anticipa recidivele, spun cercetătorii.
Echipa a folosit modele animale şi celule pre-maligne de cancer de sân de la pacienţi, culturi 3D şi imagistică de înaltă rezoluţie pentru a investiga modul în care aceste celule pre-maligne se răspândesc.
Autorii au descoperit că celulele precanceroase au determinat atât reducerea nivelurilor de NR2F1, fapt ce a ajutat la răspândirea rapidă a celulelor pre-maligne, cât şi creşterea valorii de PRRX1, un reglator principal al fenotipului invaziv.
Autorii studiului au reuşit să identifice celule pre-maligne care au exprimat simultan niveluri scăzute de NR2F1 şi niveluri ridicate de PRRX1 în ţesuturile in situ ale carcinomului ductal al pacientelor, descoperind astfel o subpopulaţie specifică de celule pre-maligne cu potenţial migrator invaziv.
Cercetătorii au mai precizat că semnificaţia clinică a acestui raport între NR2F1 şi PRRX1 trebuie determinată pe un număr mai mare de probe umane în studii clinice ulterioare privind supravieţuirea generală şi supravieţuirea fără metastaze.
