Majoritatea cercetărilor privind demenţa Alzheimer s-au concentrat multă vreme asupra plăcilor beta amiloid toxice sau a încurcăturilor neurofibrilare cauzate de proteinele tau care se formează în creier. Dar această teorie nu este agreată de toată comunitatea ştiinţifică. Alte studii avansează teoria că maladia Alzheimer ar putea fi cauzată de scăderea proteinelor beta-amiloid din creier şi nu de formarea plăcilor amiloide. La fel, o teorie mai veche a fost readusă în prim-plan, şi avansează ipoteza potrivit căreia demenţa Alzheimer ar putea să fie cauzată de o infecţie sau de o formă de moarte celulară, cunoscută sub numele de feroptoză – cauzată de o acumulare de fier în celule – distruge celulele microglia, un tip de celule implicate în răspunsul imunitar al creierului. Acum, un nou studiu, publicat joi, avansează o nouă ipoteză.
O echipă de oameni de ştiinţă din Australia sugerează că o cauză a bolii Alzheimer ar putea să nu fie acumularea de aglomerări de beta-amiloid în creier, ci, mai degrabă, de vină ar fi rupturi ale conexiunilor (sinapse) dintre celulele creierului.
Prin manipularea proceselor naturale de editare a ARN-ului la şoareci, modelate pentru a reflecta simptomele bolii Alzheimer, cercetătorii australieni au împiedicat ruperea conexiunilor neuronale din creierul acestora.
Memoria a fost restabilită fără a elimina aglomerările de proteine, despre care se crede că sunt cauza bolii, ceea ce sugerează că deteriorarea dintre neuroni a fost, de fapt, problemă critică, sugerează studiul.
Descoperirea oferă o nouă perspectivă asupra înţelegerii acestei maladii şi o abordare care ar putea adresa pierderea memoriei la pacienţii cu Alzheimer.
Echipa este optimistă în ceea ce priveşte dezvoltarea acestui proces într-un tratament viabil pentru oameni.
„Persoanele care trăiesc cu Alzheimer se confruntă cu o pierdere a acestor conexiuni ale celulelor nervoase, despre care s-a speculat că ar putea cauza pierderea debilitantă a memoriei, ceea ce este sinonim cu boala", a declarat neurologul Bryce Vissel de la Universitatea New South Wales (UNSW), din Australia, într-un comunicat.
„Avem acum dovezi convingătoare, într-un model de Alzheimer, că este posibilă prevenirea distrugerii acestor sinapse", a precizat el.
Un studiu care cuprinde această cercetare a fost publicat joi, în revista Molecular Neurodegeneration.
O moleculă cu multiple talente, care ajută la procesarea informaţiilor genetice, şi vorbim despre ARN (acid ribonucleic) trece prin schimbări, chiar şi după ce este produs, care pot afecta modul în care funcţionează.
Una dintre aceste modificări, numită editare ARN, implică schimbarea secvenţei sale, care ar putea afecta la rândul său modul în care funcţionează proteina pe care o codifică.
Acest proces de editare se întâmplă foarte des în creier şi este important pentru modul în care funcţionează memoria.
Bolile neurodegenerative, inclusiv boala Alzheimer, au fost legate de faptul că editarea ARN nu funcţionează corect.
În cazul bolii Alzheimer, modificările sinapselor legate de memorie sunt legate de declinul cognitiv.
Cercetarea a arătat că există un loc specific de modificare a unei proteine, numite GluA2, care face parte dintr-un receptor ce ajută neuronii să vorbească între ei.
Există dovezi că această modificarea se întâmplă mai puţin în acest loc la persoanele cu boala Alzheimer, ceea ce poate contribui la neurodegenerare.
Schimbarea modelului de editare al acestui loc într-un model de şoarece de boală Alzheimer a redus mai multe simptome ale bolii, cum ar fi pierderea de neuroni, pierderea spinilor dendritici (proeminenţe ale neuronilor care sunt esenţiale pentru funcţiile sinaptice) şi probleme de memorie.
Aşadar, editarea ARN-ului, în special la locul identificat, poate fi o parte esenţială a modului în care boala Alzheimer progresează, aruncând lumină asupra unor noi modalităţi de înţelegere şi tratare a bolii, susţin cercetătorii australieni.
„Editarea ARN-ului poate fi folosită ca un 'comutator molecular'. Acţionând comutatorul în modelele de şoareci pe care le folosim în cercetările noastre, am reuşit să oprim ruperea conexiunilor dintre celulele creierului", explică Vissel.
Există, de asemenea, o sugestie de lungă durată potrivit căreia dezechilibrele nivelului de calciu joacă un rol în Alzheimer. Cercetătorii au modificat procesul specific de editare a ARN-ului într-un mod care afectează fluxul de calciu în celulele nervoase şi au observat schimbări pozitive atât la şoarecii de control sănătoşi, cât şi la modelele AD.
Rezultatele sugerează că editarea ARN-ului joacă un rol în reglarea structurilor care conectează celulele nervoase atât în creierele sănătoase, cât şi în cele bolnave. Ţintirea acestui proces specific de editare a ARN-ului ar putea potenţial spori supravieţuirea celulelor nervoase şi îmbunătăţi memoria în cazul bolii Alzheimer.
"Editarea ARN-ului a funcţionat pentru a restabili conexiunile celulelor nervoase fără a fi nevoie să eliminăm amiloidul din creierul animalelor. Acest lucru, la rândul său, salvează memoria, oferind o nouă cale de urmat pentru înţelegerea şi tratarea bolii", spune medicul neurolog.
El a precizat că, după demonstrarea faptului că prevenirea pierderii sinapselor oferă o cale de urmat pentru tratarea Alzheimer, echipa UNSW îşi va accelera activitatea în vederea dezvoltării unui tratament eficient pentru această boală devastatoare.
