Tulburarea de spectru autist (TSA) este o dizabilitate de dezvoltare cauzată de diferenţe la nivelul creierului. Afecţiunea se poate manifesta în multe moduri diferite, în funcţie de individ şi de tipul specific de autism. În general, pacienţii cu TSA au adesea probleme de comunicare şi interacţiune cu ceilalţi. De asemenea, este obişnuit ca persoanele autiste să înveţe într-un mod şi ritm diferite de ceilalţi.
Un număr surprinzător de adolescenţi din Statele Unite, respectiv unul din patru, ar putea avea un caz de autism nediagnosticat, trăind în tăcere cu acest handicap de dezvoltare, potrivit unui nou studiu.
Autorii, cercetători la Universitatea Rutgers raportează că aproximativ un sfert dintre adolescenţii de 16 ani cu tulburări din spectrul autist (TSA) din statul New Jersey (NJ), nu au primit încă un diagnostic oficial.
În acest proiect, care a apărut recent în Journal of Autism and Developmental Disorders, cercetătorii au utilizat o metodă cunoscută sub numele de supraveghere activă din mai multe surse, pentru a aduna ceea ce autorii numesc cel mai bun set de date privind prevalenţa TSA în rândul adolescenţilor din regiunea de nord-est a NJ.
„Credem că acesta este cel mai amplu studiu realizat vreodată despre TSA la această grupă de vârstă şi sperăm că ajută şcolile, furnizorii de servicii medicale şi alte instituţii cu informaţii care să conducă la o mai bună înţelegere şi la servicii mai bune", spune Walter Zahorodny, profesor asociat la facultatea de medicină Rutgers (NJ), autorul principal al studiului, într-un comunicat al universităţii, publicat luni.
În total, studiul raportează că 1,77% dintre tinerii de 16 ani din nord-estul NJ au TSA.
Tulburarea afectează mai mulţi adolescenţi băieţi decât fete, mai mulţi caucazieni decât afro-americani sau hispanici şi mai mulţi adolescenţi cu venituri mari decât colegii lor cu venituri mici.
Mai mult, cercetătorii raportează că unul din patru adolescenţi cu TSA nu fusese diagnosticat şi că trei din cinci adolescenţi cu autism aveau, de asemenea, una sau mai multe afecţiuni neuropsihiatrice - în cele mai multe cazuri, tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenţie (ADHD).
Recentul studiu a fost realizat cu ajutorul datelor furnizate de registrele şcolare şi de sănătate din Statele Unite, care cuprind 4.875 dintre cei 31.581 de tineri de 16 ani care locuiau în patru comitate din nordul NJ în 2014.
O analiză iniţială a arătat că 1.365 de înregistrări meritau o evaluare şi o analiză cuprinzătoare - ceea ce a dus în cele din urmă la confirmarea a 560 de cazuri.
Dintre acestea, 384 fuseseră deja identificate prin monitorizare când grupul avea opt ani. Alte 176 de persoane îndeplineau criteriile de diagnosticare a TSA la vârsta de 16 ani.
În special, TSA a fost identificat mai frecvent la adolescenţii de sex masculin (2,89%) în comparaţie cu cei de sex feminin (0,62%).
De asemenea, TSA a fost de două ori mai frecvent în rândul adolescenţilor din gospodăriile cu venituri ridicate în comparaţie cu cei din gospodăriile cu venituri mici.
Diagnosticul TSA a variat destul de mult atunci când a fost vorba de rasă şi de statutul socioeconomic.
Autismul a fost cu 50% mai răspândit în rândul adolescenţilor albi decât în rândul colegilor lor de culoare şi hispanici.
Cercetătorii remarcă faptul că eşantionul studiat nu a inclus suficienţi adolescenţi asiatici pentru a compara ratele.
„Acest lucru confirmă ceea ce au constatat alte studii cu privire la apariţia relativă a autismului în funcţie de sex, rasă şi statut socio-economic în copilărie şi aproape sigur reflectă modelele de incidenţă reale, mai degrabă decât ratele de diagnosticare mai bune în rândul grupurilor care beneficiază de îngrijire medicală mai frecventă şi mai bună", explică profesorul Zahorodny.
Potrivit acestuia, sudiul nu a examinat de ce variază ratele de prevalenţă, dar alte studii sugerează o interacţiune complexă între gene şi mediu.
Autorii studiului consideră că cea mai importantă constatare a acestei cercetări ar putea fi identificarea unui număr semnificativ de cazuri de autism nediagnosticate, în special în rândul atâtor tineri şi adolescenţi cu forme uşoare de afectare.
Procentul ridicat observat de adolescenţi cu TSA care au şi o altă tulburare neuropsihiatrică ar putea, de asemenea, să aibă implicaţii majore.
Rezultatele care sugerează că atât de mulţi elevi tineri americani sunt nediagnosticaţi şi că tone de adolescenţi care ar putea beneficia de sprijin nu îl primesc, evidenţiază nevoia urgentă ca atât şcolile, cât şi furnizorii de servicii medicale să îmbunătăţească instrumentele şi protocoalele de detectare a TSA, subliniază autorii.
Constatarea specifică a faptului că mulţi pacienţi cu TSA prezintă, de asemenea, semne ale altor tulburări neuropsihiatrice indică faptul că astfel de persoane vor necesita probabil intervenţii, îngrijire şi planificare mai intense, în viitor.
Deşi acest proiect a fost al doilea de acest gen realizat de acest grup de cercetare care vizează analiza aceluiaşi grup de persoane, profesorul Zahorodny speră că nu va fi ultimul.
„Ne propunem să continuăm să studiem aceeaşi cohortă şi în viitor, deoarece ştim mult prea puţine lucruri despre autismul la vârsta adultă", conchide autorul studiului.
Continuarea urmăririi acestui grup de peste 500 de persoane ar putea adăuga foarte mult la ceea ce se ştie despre TSA şi modul în care este caracterizat la vârsta adultă, ceea ce va duce, în cele din urmă, la identificarea intervenţiilor care să maximizeze bunăstarea acestor persoane, au concluzionat autorii.
