Două vaccinuri experimentale arată promisiune în protejarea împotriva infecţiilor virale Epstein-Barr, care provoacă mononucleoză şi au fost asociate cu mai multe boli, inclusiv anumite tipuri de cancer şi scleroza multiplă.
O echipă de cercetători de la o c0mpanie farmaceutică, care lucrează cu Institutele Naţionale de Sănătate şi Institutul Naţional de Cancer din SUA, a dezvoltat două noi vaccinuri împotriva infecţiilor cu virusul Epstein-Barr.
Se ştie că infecţiile virale Epstein-Barr provoacă mononucleoză şi au fost asociate cu mai multe alte afecţiuni, inclusiv anumite tipuri de cancer.
În ianuarie, s-a constatat că este o cauză probabilă a sclerozei multiple. Cercetările anterioare au arătat că, la nivel mondial, aproximativ 95% dintre adulţi sunt infectaţi cu acest virus.
Din acest motiv, cercetătorii au lucrat la un vaccin pentru a oferi protecţie împotriva virusului, dar până acum, niciunul nu a funcţionat aşa cum s-a sperat.
În acest nou efort, cercetătorii care lucrează la aceste două noi vaccinuri cred că au făcut un progres. Într-un studiu publicat în revista Science Translational Medicine, echipa descrie atributele celor două vaccinuri şi eficacitatea lor în testele preclinice.
Vaccinurile, care au fost testate până în prezent doar la animale, blochează două căi prin care virusul Epstein-Barr (EBV) se manifestă în organism, a declarat cercetătorul principal Dr. Gary Nabel.
Epstein-Barr este dificil de prevenit, deoarece se localizează în două tipuri de celule, celule imune B, care produc anticorpi, şi celulele epiteliale care căptuşesc interiorul şi exteriorul corpului.
Aceste noi vaccinuri sunt modificate genetic pentru a induce un răspuns imun care ar bloca infectarea ambelor tipuri de celule, a precizat dr. Nabel.
Vaccinurile, dezvoltate pe bază de nanoparticule, vizează glicoproteinele care mediază intrarea virusului atât în celulele B, cât şi în celulele epiteliale.
Cercetătorii speră ca acest lucru va ajuta sistemul imunitar să vizeze viruşii şi să-i omoare. Vaccinurile se numesc gH/gL+gp350D123 şi gH/gL/gp42+gp350D123. Cercetătorii au dezvoltat proteine cu un singur lanţ care ar fuziona cu feritina bacteriană autoasamblându-se în nanoparticule.
„Acest lucru ne oferă o oportunitate de a contracara orice punct pe care virusul l-ar putea folosi ca sprijin pentru a se stabili în organism. Credem că avem o abordare utilă, deoarece am izolat în esenţă două proteine cu rol cheie pentru intrarea virusului în organism şi îi putem bloca astfel capacitatea de a intra în celule şi de a le infecta“, a explicat dr. Nabel.
Vaccinurile s-au dovedit eficiente în obţinerea unui răspuns imun la maimuţe, şoareci şi dihori. Acest lucru a dus la teste mai ample, în timpul cărora cercetătorii au vaccinat şoarecii modificaţi genetic pentru a avea un sistem imunitar asemănător omului.
S-a constatat că un singur şoarece a avut cantităţi detectabile de virus în corpul său, în timp ce toţi şoarecii de control au fost infectaţi.
Pe măsură ce au îmbătrânit, şoarecii testaţi nu au dezvoltat niciunul dintre tipurile de cancer care au fost asociate cu infecţiile virale Epstein-Barr.
Virusul este recunoscut în primul rând ca fiind cauza mononucleozei.
„Infectează celulele B din organism, celulele producătoare de anticorpi şi face ca aceste celule să prolifereze anormal. Astfel apar o mulţime de inflamaţii şi dereglări ale sistemului imunitar care se manifestă în infecţii serioase cu dureri în gât şi simptome respiratorii ale căilor superioare, care durează şi câteva luni, iar aceste simptome sistemice dau naştere la mononucleoza infecţioasă“, a explicat dr. Nabel.
EBV a fost, de asemenea, primul virus uman asociat cu cancerele, în primul rând limfoamele şi cancerele gastrice, a mai precizat dr. Nabel. Virusul provoacă peste 200.000 de cazuri de cancer în fiecare an.
Mai recent, cercetătorii au aflat că riscul unei persoane pentru scleroză multiplă (SM) creşte de 32 de ori dacă a fost infectată cu Epstein-Barr, potrivit unui studiu publicat în revista Science în ianuarie.
Se crede că EBV declanşează SM la unii oameni păcălind sistemul imunitar să atace propriile celule nervoase ale organismului.
Cele două vaccinuri experimentale funcţionează prin fuzionarea a două proteine diferite de fixare (care permit EBV să intre în celulele B şi celulele epiteliale), pe o particulă din organism numită feritină, a explicat dr. Nabel.
Funcţia feritinei este de a transporta fierul în sânge, dar cu ajutorul ingineriei genetice îi oferim un scop suplimentar, a mai precizat dr. Nabel.
„Aceasta (feritina) serveşte ca un purtător, şi putem decora, în esenţă, exteriorul particulei cu proteinele virale“, a explicat dr. Nabel. Sistemul imunitar vede proteinele virale şi montează un răspuns care teoretic ar proteja împotriva unei viitoare infecţii cu virusul real.
Studiile clinice au fost programate pentru anul viitor.
