Fiinţele vii acţionează cu un scop. Dar de unde provine acest scop? Cum înţeleg oamenii relaţia lor cu lumea şi cum îşi dau seama de capacitatea lor de a produce schimbări? Aceste întrebări fundamentale despre actul de „a acţiona cu un scop" au intrigat unele dintre cele mai mari minţi din istorie, inclusiv Sir Isaac Newton, Charles Darwin, Erwin Schrödinger şi Niels Bohr.
Un studiu al cercetătorilor americani de la Universitatea Florida Atlantic (FAU) dezvăluie o perspectivă revoluţionară asupra originilor actului cu scop, folosind o sursă neobişnuită şi în mare parte neexploatată: bebeluşii umani.
Întrucât acţiunea orientată spre un scop apare în primele luni de viaţă umană, echipa de cercetători de la FAU a folosit sugari mici ca teren de testare pentru a înţelege cum se transformă mişcarea spontană în acţiune intenţionată.
În cadrul studiului, cercetătorii au început experimentul observând sugarii. Atunci când echipa a legat unul dintre picioarele sugarilor la un dispozitiv mobil pentru bebeluşi, montat în pătuţ, sugarii au descoperit că pot face ca dispozitivul să se mişte.
Pentru a surprinde acest moment, cercetătorii au măsurat mişcarea sugarului şi a dispozitivului mobil în spaţiul 3D, folosind o tehnologie de ultimă generaţie de captare a mişcării pentru a descoperi caracteristicile dinamice şi de coordonare care marchează „naşterea actului intenţionat - cu scop".
Concluziile, publicate luni, în Proceedings of the National Academy of Sciences - PNAS, ar putea oferi o soluţie la această enigmă.
Analiza şi modelarea dinamică a experimentelor efectuate pe sugeraţi umani sugerează că acţiunea intenţionată apare din relaţia dintre organism (copilul) şi mediu (dispozitivul mobil).
Dar cum anume se întâmplă acest lucru?
Atunci când piciorul unui copil este legat de dispozitivul mobil, fiecare mişcare a piciorului îl determină să se mişte.
S-a crezut că, cu cât dispozitivul se mişcă mai mult, cu atât mai mult este stimulat copilul să se mişte, producând şi mai multă mişcare a disăpozitivului.
[ot-video][/ot-video]
Credit: Florida Atlantic University: Atunci când piciorul unui sugar este legat de dispozitivul mobil, fiecare mişcare a piciorului determină mobilul să se mişte. Feedback-ul pozitiv amplifică şi evidenţiază relaţia cauză-efect dintre mişcarea copilului şi a mobilului. La un anumit nivel critic de coordonare, sugarul îşi recunoaşte puterile cauzale şi trece de la comportamentul spontan la cel intenţionat. Acest moment 'Aha!' este marcat de o creştere bruscă a ritmului de mişcare a sugarului.
„Feedback-ul pozitiv amplifică şi evidenţiază relaţia cauză-efect dintre copil şi mişcarea mobilă", explică J.A. Scott Kelso, autor principal şi specialist în ştiinţe la Centrul pentru sisteme complexe şi ştiinţe ale creierului din cadrul Colegiului de Ştiinţe Charles E. Schmidt al FAU.
„La un anumit nivel critic de coordonare, sugarul îşi recunoaşte puterile cauzale şi face tranziţia de la comportamentul spontan la cel intenţionat. Acest moment 'Aha!' este marcat de o creştere bruscă a ratei de mişcare a sugarului", completează el.
Echipa a dezvoltat un detector cantitativ 'Aha!' pentru a căuta creşteri abrupte ale ratei de mişcare a sugarului legate de descoperirea bruscă a sugarului.
Tehnica lui Sloan a demonstrat că „naşterea" unei acţiuni cu scop poate fi cuantificată ca o tranziţie de fază de tip „Evrika!", care schimbă tiparele, în cadrul unui sistem dinamic care cuprinde copilul, creierul şi mediul înconjurător.
Sistemul trece de la o stare mai puţin corelată la o stare în care atât mişcările dispozitivului mobil, cât şi cele ale membrului legat sunt foarte bine coordonate, pe măsură ce sugarul descoperă legătura sa funcţională cu acesta.
Deşi proiectul de bază al experimentului a fost utilizat în cercetarea dezvoltării încă de la sfârşitul anilor 1960, cercetările conexe s-au concentrat în mod tradiţional doar asupra activităţii sugarului, tratând sugarul şi mediul ca entităţi separate.
În cei 50 de ani de experimente formale cu baby-mobile, studiul FAU este primul care măsoară în mod direct mişcarea dispozitivului mobil, şi care utilizează analiza coordonării pentru a oferi observaţii cuantificate ale apariţiei unei acţiuni umane cu scop.
Noua abordare utilizată în acest studiu încadrează „intenţia de a acţiona cu un anumit scop" ca fiind o proprietate emergentă dintr-o legătură funcţională între organism şi mediu.
Cercetătorii au studiat interacţiunea bebeluş-mobil prin prisma teoriei (Coordination Dynamics) despre modul în care sunt coordonate lucrurile vii complexe (de la celule la societate) şi despre cum apar funcţia şi ordinea.
O reconstrucţie/reprezentare 3D a poziţiilor articulaţiilor bebeluşului (roşu = partea stângă; verde = partea dreaptă; galben/portocaliu = centru; iar poziţia mobilului = albastru). Imaginea din dreapta înfăţişează mici sfere argintii plasate pe pielea bebeluşului la diferite articulaţii. Camere speciale trimit lumină infraroşie, care ricoşează în sfere şi se reflectă înapoi la camere. Apoi, sistemul ia aceste informaţii infraroşii reflectate de la toate camerele şi calculează locaţia exactă a fiecărei sfere. Credit: Florida Atlantic University
Deşi era de aşteptat ca sugarii să descopere controlul asupra dispozitivului mobil prin acţiunea lor coordonată cu acesta, modelele de pauză ale sugarilor au fost surprinzătoare.
„Descoperirile noastre demonstrează că nu doar mişcările active ale sugarilor contează", a declarat Nancy Jones, doctor în psihologie, coautor, profesor la departamentul de psihologie şi director al FAU WAVES Lab.
O analiză coordonată completă a mişcărilor bebeluşilor, a mişcărilor dispozitivului mobil şi a interacţiunii lor, a constatat că apariţia intenţiei este un proces de auto-organizare punctuală, cu semnificaţie găsită atât în mişcare, cât şi în nemişcare.
„Bebeluşii din studiul nostru au dezvăluit ceva cu adevărat profund: faptul că există acţiune în mijlocul inacţiunii şi inacţiune în mijlocul acţiunii. Ambele oferă informaţii semnificative pentru sugarul care explorează lumea şi locul său în ea", a declarat Kelso.
„Dinamica de coordonare a mişcării şi a nemişcării constituie împreună unitatea conştiinţei conştiente a bebeluşului, şi anume faptul că poate face ca lucrurile să se întâmple în lume. În mod intenţionat".
Studiul FAU a dezvăluit, de asemenea, că bebeluşii acţionează la cuplarea funcţională cu dispozitivul mobilul în moduri diferite.
Au fost detectate grupuri distincte în ceea ce priveşte momentul şi gradul exploziilor de activitate a sugarului, sugerând că există fenotipuri comportamentale (caracteristici observabile) ale descoperirii intenţiei - şi că dinamica oferă un mijloc de a le identifica.
Această metodă nouă de fenotipare poate fi utilă pentru îngrijirea preventivă şi tratamentul timpuriu al sugarilor cu risc, spun specilaiştii FAU.
(Foto articol: Atunci când piciorul unui copil este legat de un dispozitiv mobil, fiecare mişcare a piciorului acestuia face ca mobilul să se mişte. Feedback-ul pozitiv amplifică şi evidenţiază relaţia cauză-efect dintre mişcarea copilului şi a dispozitivului mobil. Credit: Florida Atlantic University).
