România cumulează mai multe recorduri negative în materie de sănătate, care afectează capacitatea ţării de a răspunde nevoilor actuale ale populaţiei, arată datele prezentate în ultimul raport anual al Comisie Europene privind sănătatea din statele membre ale UE.
360medical.ro vă prezintă aceste recorduri negative, aşa cum sunt prezentate în raport:
Cele mai mici cheltuieli pentru sănătate
“Cheltuielile pentru sănătate sunt mai mici decât în orice altă ţară din UE atât pe cap de locuitor, cât şi ca procent din PIB (5,2% din PIB în 2017, comparativ cu media UE de 9,8%). Subfinanţarea sistemului afectează capacitatea României de a răspunde nevoilor actuale ale populaţiei, situaţie care va deveni din ce în ce mai dificilă pe măsură ce populaţia îmbătrâneşte şi baza de resurse se restrânge”.
Raportul conţine şi o eroare, susţinând că, în 2017, cheltuielile pentru sănătate din România ar fi atind “un minim istoric”. În realitate, ca pondere în PIB şi ca valoare absolută pe cap de locuitor, cheltuielile pentru sănătate au crescut în 2017 faţă de 2016 (când nivelul a fost de 5% din PIB), ceea ce anulează menţiunea din raport.
Cea mai mare rată a mortalităţii prin cauze tratabile
Rata mortalităţii prin cauze tratabile a fost cea mai ridicată din UE şi a fost, de asemenea, determinată de boala cardiacă ischemică (considerată o boală ce poate fi atât prevenită, cât şi tratată), de accidente vasculare cerebrale, de pneumonie şi de cancerul colorectal. Acest rezultat reflectă provocările considerabile cu care se confruntă sistemul de sănătate în ceea ce priveşte furnizarea unui tratament adecvat şi în timp util.
De asemenea, ratele de mortalitate evitabilă prin prevenţie şi de mortalitate prin cauze tratabile sunt foarte ridicate în România. Rata mortalităţii evitabile prin prevenţie s-a aflat în 2016 pe locul al patrulea printre cele mai ridicate din Europa, aspect din care reiese necesitatea unor intervenţii eficace în materie de sănătate publică şi de prevenţie. Principalele cauze ale mortalităţii evitabile prinâ prevenţie sunt boala cardiacă ischemică, cancerul pulmonar, decesele cauzate de consumul de alcool şi accidentele.
Comentariu Vlad Mixich, membru în board-ul executiv al European Public Health Alliance (EPHA):
"Acest indicator este cel prin care putem aprecia cât de eficientă şi bună este administraţia sistemului medical românesc pe ansamblu (nu este vorba de cât de buni sunt medicii, indicatorul nu asta măsoară). Un sistem medical trebuie să scoată ce e mai bun din medici, din asistentele medicale şi chiar din pacienţi. Al nostru scoate ce e mai rău. E un fapt dovedit, dincolo de orice pompozităţi ne sunt turnate".
Cel mai mare număr de cazuri de TBC
Combaterea anumitor boli infecţioase, precum tuberculoza (TBC) şi rujeola, continuă să fie o problemă importantă de sănătate publică în România. Numărul cazurilor de TBC a scăzut în ultimul deceniu, dar rămâne în continuare cel mai ridicat din UE (aproximativ 13.000 de cazuri în 2017).
Ratele de notificare pentru toate cazurile de TBC sunt, de asemenea, în scădere, dar rămân mult peste media UE/SEE (66,2 faţă de 10,7 la 100 000 în 2017) (figura 5).
Rujeola este, de asemenea, o problemă persistentă de sănătate publică în România, rata de notificare fiind printre cele mai ridicate din UE (102,1 la 1 milion de locuitori în 2018, comparativ cu 26,2 în UE în ansamblu). Această tendinţă este legată de gradul scăzut al ratei de imunizare.
Cheltuieli foarte scăzute pentru asistenţă medicală primară
În pofida eforturilor de consolidare a asistenţei medicale primare şi a asistenţei comunitare, susţinute de Strategia Naţională de Sănătate 2014–2020, proporţia cheltuielilor pentru sănătate dedicate asistenţei medicale primare şi ambulatorii rămâne pe locul doi între cele mai scăzute din UE (18%, comparativ cu media UE de 30%).
De asemenea, România cheltuieşte foarte puţin pentru prevenţie, numai 18 euro pentru fiecare persoană în 2017 sau 1,7% din totalul cheltuielilor pentru sănătate, comparativ cu 3,1% la nivelul UE.
Cheltuieli mici pentru prevenţie
În 2017, cheltuielile pentru prevenţie au reprezentat doar 1,8% din cheltuielile pentru sănătate în România (media UE este de 3,2%). Dacă se măsoară cheltuielile pentru prevenţie pentru fiecare persoană, se constată că România a cheltuit cel mai puţin pentru prevenţie din UE, după Slovacia.
În majoritatea programelor naţionale de politică în domeniul sănătăţii, cum ar fi cele care abordează cancerul sau sănătatea mamei şi a copilului, locul acordat componentei referitoare la prevenţie este redus, iar accentul se pune în principal pe îngrijirea curativă.
De asemenea, populaţia nu dispune de un acces echitabil la resurse destinate promovării sănătăţii şi educaţiei pentru sănătate, cele mai vulnerabile grupuri, precum persoanele de etnie romă şi persoanele fără adăpost, confruntându-se cu obstacole semnificative în ceea ce priveşte accesul.
În prezent, există unele măsuri noi pentru îmbunătăţirea accesului la intervenţiile preventive (şi efectiv, într-un sens mai larg, la serviciile de asistenţă medicală) pentru comunităţile excluse.
Inegalitate majoră între provincii
Disponibilitatea serviciilor este inegală la nivelul ţării. Distribuţia neuniformă a unităţilor de îngrijire medicală înseamnă un acces mai limitat la serviciile primare şi la cele de specialitate în zonele rurale.
Aceeaşi tendinţă se manifestă şi în distribuţia inegală a medicilor, problemele legate de acces fiind amplificate de infrastructura de transport defectuoasă.
Guvernul consideră că unităţile medicale mobile constituie un instrument pentru îmbunătăţirea accesului la servicii în zonele rurale şi în regiunile îndepărtate, iar în 2018 au fost furnizate opt unităţi mobile de screening pentru cancerul de col uterin în cadrul unui proiect finanţat de Banca Mondială.
