Circa 140.000 de unităţi de sânge din cele 430.000 de unităţi donate rămân nefolosite din cauza lipsei aparaturii adecvate şi a acreditării centrelor de transfuzii la standardele Uniunii Europene, au precizat mai mulţi experţi care au susţinut luni o conferinţă online despre provocările actuale ale colectării de plasmă în România din punctul de vedere al reglementărilor, infrastructurii de colectare, standardelor de calitate şi al facilităţilor de prelucrare.
Conferinţa a fost susţinută de reprezentanţi ai companiei bio-farmaceutice Takeda şi de reputatul expert elveţian Rene Buchel.
În prezent, colectarea de plasmă se face în România doar ca plasmă recuperată în urma activităţii de donare de sânge şi se foloseşte doar ca materie primă livrată către spitale pentru utilizare în operaţii şi ATI.
"În România, din 430.000 unităţi de sânge donate se consumă 290.000 unităţi pentru transfuzii, iar 140.000 unităţi rămân nefolosite din cauza lipsei aparaturii adecvate şi a acreditării centrelor de transfuzii la standardele UE. Din aceste 140.000 unităţi de sânge nefolosite s-ar fi putut obţine 35.000 litri de plasmă, reprezentând 140 kg de imunoglobulină, ceea ce înseamnă aprox. 7 milioane de euro (la un cost de 50 euro / gram)", arată prezentarea realizată de experţi.
Potrivit specialiştilor, plasma reprezintă o resursă insuficient exploatată în România, în condiţiile în care donatorii sunt puţini.
De altfel, România este una dintre puţinele ţări europene care nu are propriul mecanism de colectare exclusiv a plasmei, nu a implementat măsuri concrete de acoperire a necesarului naţional din resurse proprii şi nu are niciun centru de transfuzie acreditat.
"În acest context, pentru a putea creşte accesul pacienţilor săi la medicamente derivate din plasmă şi sânge şi a preveni posibile crize viitoare, România trebuie să-şi regândească mecanismul de colectare de plasmă prin: încurajarea donării la nivelul opiniei publice, acreditarea centrelor de transfuzie la nivelul standardelor internaţionale, dotarea infrastructurilor specifice de colectare şi identificarea celor mai bune soluţii locale pe termen mediu şi lung", arată specialiştii.
Plasma joacă un rol crucial în susţinerea sistemului imunitar. Ea conţine apă în proporţie de 90%, săruri, enzime, anticorpi şi alte proteine, reprezentând un mediu de transport vital pentru celule şi alte substanţe vitale.
Produsele derivate din plasmă ajută la coagularea sângelui, tratează afecţiunile ficatului, anumite tipuri de cancer şi multe boli autoimune.
Recent, pandemia de Covid-19 a readus plasma în atenţia opiniei publice, ca urmare a importanţei colectării şi prelucrării acestui produs derivat din sânge pentru dezvoltarea unui tratament împotriva virusului SARS-CoV-2 derivat din plasma provenită de la pacienţi vindecaţi.
CRIZA PLASMEI
Disponibilitatea plasmei depinde de activitatea de donare de plasmă a mii de voluntari sănătoşi. La nivel mondial există o creştere a cererii de plasmă ca materie primă, iar nivelul de colectare nu poate ţine pasul cu cererea.
"În special în perioada pandemiei, colecta mondială de plasmă a scăzut, fapt ce va avea un impact negativ în producţia de medicamente derivate din plasmă; efectul va fi resimţit peste 2 ani, având în vedere procesul îndelungat de producţie a acestor medicamente (circa 7 – 12 luni). Trebuie avut în vedere că pentru a asigura terapia unui singur pacient pentru un an sunt necesare sute de donări", avertizează specialiştii.
Statele Unite sunt cel mai mare fracţionator de plasmă la nivel mondial, urmate de China şi Europa. Totuşi, Europa este puternic dependentă de plasma colectată de SUA.
În Europa, disponibilitatea plasmei-sursă este extrem de inegală: doar patru ţări (Austria, Germania, Cehia şi Ungaria) contribuie pentru 55% din cantitatea totală de plasmă colectată pentru fabricare. În plus, cantitatea de plasmă colectată în Europa acoperă doar 63% din nevoia clinică de tratamente cu această categorie de produse, diferenţa fiind importată din SUA.
