Un grup de cercetători de la Universitatea de Sud din Danemarca (SDU) a descoperit un nou mod în care ficatul îşi reglează consumul de zahăr şi grăsimi. Acest lucru ar putea creşte eficienţa medicamentelor pentru pierderea în greutate şi diabet.
Oamenii de ştiinţă au descoperit că dezactivarea unei gene previne încetinirea metabolismului în timpul postului, ceea ce ar putea oferi noi modalităţi de îmbunătăţire a tratamentelor pentru pierderea în greutate şi diabet. Acum, un nou studiu danez a identificat o posibilă modalitate de a menţine arderea caloriilor chiar şi atunci când se consumă mai puţine calorii.
Cercetătorii au identificat gena Plvap ca un reglator cheie al metabolismului în timpul postului. Dezactivarea acestei gene la şoareci a împiedicat încetinirea metabolică obişnuită care duce la pierderea în greutate, sugerând noi posibilităţi de tratament pentru obezitate şi diabet.
Multe persoane care au încercat să piardă în greutate prin reducerea caloriilor sunt familiarizate cu această realitate frustrantă: la un moment dat, organismul nu mai pierde kilograme. Acesta simte aportul caloric redus şi răspunde prin încetinirea metabolismului, ceea ce îl face să ardă mai puţine calorii decât înainte de dietă.
Acest răspuns este un mecanism de supravieţuire. Atunci când organismul percepe un risc potenţial de înfometare, acesta conservă energie, menţinând în acelaşi timp funcţiile esenţiale. Din păcate, această adaptare lucrează împotriva eforturilor de pierdere în greutate, făcând mult mai dificilă continuarea pierderii kilogramelor.
Cu toate acestea, un nou studiu de la SDU a identificat o modalitate potenţială de a susţine arderea caloriilor chiar şi atunci când aportul caloric este redus.
Această descoperire ar putea fi deosebit de semnificativă pentru persoanele care utilizează medicamente pentru pierderea în greutate sau pentru diabet, precum Wegovy şi Ozempic. Multe persoane care urmează aceste tratamente se confruntă cu un platou de pierdere în greutate după ce au pierdut aproximativ 20-25% din greutatea lor corporală.
Potrivit lui Kim Ravnskjaer, cercetător principal şi profesor asociat la departamentul de biochimie şi biologie moleculară, Universitatea din Danemarca de Sud, acest stagnare se datorează probabil răspunsului natural al organismului.
„De obicei, totul merge bine la început, dar pe măsură ce oamenii pierd o parte din greutatea pe care doresc să o elimine, progresul lor stagnează deoarece metabolismul organismului se adaptează”, a declarat el.
Dacă ar fi posibil să se controleze această adaptare metabolică, ar putea fi o schimbare radicală pentru persoanele care încearcă să slăbească. Un medicament care ar putea contracara acest efect ar putea prelungi beneficiile tratamentelor GLP-1, care de multe ori nu mai funcţionează după un anumit punct.
Rolul genei Plvap în metabolism
Aici intervine noul studiu realizat de Kim Ravnskjaer şi colegii săi, publicat în prestigioasa revistă Cell Metabolism .
„Dacă am putea dezvolta un medicament care să ajute la menţinerea arderii grăsimilor sau a zahărului la nivelurile iniţiale ridicate în paralel cu tratamentele de scădere în greutate, oamenii ar putea continua să piardă în greutate dincolo de platoul obişnuit”, explică el.
Cu toate acestea, el subliniază că descoperirile echipei se bazează în prezent pe modele de şoareci, ceea ce înseamnă că rezultatele trebuie testate pe oameni pentru a se ajunge la un potenţial tratment.
„Este o cale lungă de la descoperirile din experimentele pe şoareci la introducerea unui medicament pe piaţă - dar acesta este în mod evident potenţialul cercetării noastre”, spune Kim Ravnskjaer.
Descoperirea cercetătorilor a apărut pe neaşteptate, atunci când investigau funcţia unei gene numite Plvap în anumite celule hepatice la şoareci.
Echipa ştia din studiile anterioare că oamenii născuţi fără această genă au probleme cu metabolismul lipidic, o legătură pe care echipa de cercetare şi-a propus să o investigheze.
Cum afectează Plvap metabolismul
S-a dovedit că gena Plvap permite trecerea metabolismului organismului de la arderea zahărului la arderea grăsimilor în timpul postului. Iar atunci când Plvap este dezactivată - aşa cum au făcut cercetătorii la şoarecii lor de laborator - ficatul nu recunoaşte că organismul este în post şi continuă să ardă zahăr.
Cu alte cuvinte, echipa de cercetare a descoperit un mod cu totul nou în care este reglat metabolismul ficatului, care poate avea aplicaţii medicale.
„Dacă putem controla arderea zahărului şi a grăsimilor de către ficat, am putea, de asemenea, creşte eficienţa medicamentelor pentru pierderea în greutate şi diabet”, spune Kim Ravnskjaer.
Dincolo de capacitatea neobişnuită a inactivării genei Plvap de a „păcăli” ficatul să creadă că nu posteşte, cercetătorii au făcut alte câteva observaţii importante în studiul lor:
- Semnalul care declanşează schimbările metabolice în timpul postului provine de la celulele stelate hepatice, mai degrabă decât de la hepatocite, cele mai abundente celule ale ficatului responsabile de desfăşurarea proceselor metabolice. Acest lucru sugerează că celulele stelate joacă un rol necunoscut anterior în controlul metabolismului hepatic prin dirijarea altor tipuri de celule, introducând un nou mod de comunicare de la celulă la celulă.
- Deşi grăsimea a fost redirecţionată către muşchi în loc de ficat, şoarecii nu au prezentat niciun efect negativ. De fapt, aceştia au prezentat o sensibilitate îmbunătăţită la insulină şi niveluri mai scăzute ale zahărului din sânge.
„Este bine cunoscut faptul că glicemia ridicată poate duce la complicaţii cronice pentru persoanele cu diabet zaharat de tip 2. Înţelegerea mecanismelor Plvap ar putea ajuta diabeticii să îşi regleze mai bine glicemia în viitor”, a precizat Kim Ravnskjaer.
Această descoperire ar putea avea implicaţii de anvergură - nu doar pentru tratamentele împotriva obezităţii, ci şi pentru îmbunătăţirea înţelegerii modului în care grăsimile şi zahărul sunt prelucrate în bolile metabolice. Pe termen lung, ar putea deschide noi căi pentru tratarea unor afecţiuni precum diabetul zaharat de tip 2 şi steatoza hepatică (boala ficatului gras).
Cum a fost realizat studiul?
Echipa de cercetare a descoperit că gena Plvap, care joacă un rol în metabolismul lipidic la mamifere, este exprimată în celulele stelate din ficatul şoarecilor. Acest lucru a fost surprinzător, deoarece celulele stelate nu au fost asociate anterior cu metabolismul lipidelor.
Pentru a investiga în continuare acest lucru, cercetătorii au dezactivat gena Plvap în celulele stelate şi au observat şoarecii. La început, au fost dezamăgiţi - şoarecii păreau complet normali, dar când au ţinut şoarecii în post, totul s-a schimbat.
Ficatul şoarecilor a fost incapabil să ardă grăsimi şi să producă cetonă, ceea ce se întâmplă de obicei la toate mamiferele sănătoase în timpul postului.
Programele metabolice responsabile pentru acest proces pur şi simplu nu s-au activat. Deşi grăsimea a fost eliberată din ţesutul adipos în fluxul sanguin, ficatul nu a absorbit-o aşa cum era de aşteptat. În schimb, acizii graşi au fost redirecţionaţi către muşchii scheletici.
În mod interesant, un ficat fără gena Plvap „nu recunoaşte” că organismul ţine post. Ca urmare, acesta continuă să ardă zahăr într-un proces care pare benefic pentru metabolismul general.
