Distrofia musculară Duchenne (DMD) este o tulburare neuromusculară ereditară care apare la unul din 3.600 de naşteri de sex masculin. Pacienţii cu DMD suferă de o pierdere severă a muşchilor, incapacitatea de a merge şi, în cele din urmă, decesul la vârsta de 30 de ani din cauza insuficienţei respiratorii.
Distrofia musculară Duchenne este o boală genetică caracterizată prin degenerescenţa fibrei musculare striate care determină o atrofie progresivă a celor mai multe grupe musculare, având drept consecinţă instalarea unui handicap motor variabil, în funcţie de forma şi stadiul evolutiv.
Boala este cunoscută din 1868 pentru forma sa cu evoluţie rapidă (Duchenne) şi din 1955 pentru forma cu evoluţie lentă (Becker/DMB),
DMD este determinată de o genă (DYS), localizată pe cromozomul Xp21.2, genă care codifică o proteină numită distrofină. Absenţa sau modificarea acestei proteine determină apariţia miodistrofiei Ducenne sau Becker.
Boala este marcată de un răspuns inflamator şi de moartea fibrelor musculare. În cele din urmă, fibrele musculare sunt înlocuite cu grăsime şi ţesut fibrotic care provoacă o slăbiciune musculară severă.
Acum, o echipă de cercetători de la Colegiul de farmacie al Universităţii din Houston, Statele Unite raportează că, prin vizarea unei proteine de semnalizare care joacă un rol important în dezvoltarea sistemului imunitar, TAK1, pot încetini progresia bolii şi îmbunătăţi funcţia musculară în DMD.
„Rezultatele noastre sugerează că TAK1 (transforming growth factor β-activated kinase1) este un reglator al masei musculare scheletice. Prin ţintirea specifică a acestei proteine, putem suprima moartea fibrelor musculare, cunoscută sub numele de mioonecroză, şi putem încetini progresia bolii în DMD", a declarat Ashok Kumar, profesor şi preşedinte al departamentului de ştiinţe farmacologice şi farmaceutice,
Rezultatele au fost publicate online, în JCI Insight.
Potrivit profesorului cercetarea demonstrează că activarea TAK1 poate stimula creşterea miofibrelor într-un model de DMD, fără impact negativ asupra sănătăţii musculare.
În cercetările anterioare, echipa a descoperit un fapt surprinzător: TAK1 este esenţial pentru menţinerea masei musculare scheletice iar activarea sa dincolo de nivelurile normale poate spori creşterea muşchilor scheletici.
Pentru această cercetare, echipa a conceput experimente pentru a reduce sau a creşte nivelurile de proteină TAK1 în muşchii scheletici în diferite stadii de progresie a bolii.
„Experimentele noastre demonstrează că epuizarea activităţii TAK1 în timpul fazei necrotice de vârf, urmată de reintroducerea TAK1 în faza postnecrotică, duce la o îmbunătăţire substanţială a patologiei musculare", a declarat Anirban Roy, profesor asistent de cercetare.
Standardul actual de tratament pentru DMD se concentrează pe reducerea inflamaţiei cu corticosteroizi, care ajută modest progresia bolii, şi are efecte secundare grave.
„Dovezile acumulate sugerează că reglementarea răspunsului imunitar, a autofagiei şi a metabolismului, împreună cu terapia de corecţie genetică, pot fi abordări promiţătoare pentru a încetini progresia bolii la pacienţii cu DMD", a menţionat prof. Roy.
