Specialiştii de la Northwestern Medicine, Statele Unite, au descoperit o potenţială ţintă terapeutică în plămânul donatorului care poate preveni disfuncţia primară a grefei (PGD) la beneficiarii de transplant.
În transplantul de organe solide, rata de succes a transplantului pulmonar este scăzută, doar jumătate dintre pacienţi supravieţuind peste cinci ani.
Un factor important al complicaţiilor timpurii şi ulterioare, după un transplant pulmonar, este insuficienţa primară a grefei, a declarat dr. Scott Budinger, şeful secţiilor de îngrijire pulmonară şi terapie intensivă, specialist în boli ale căilor respiratorii, şi autorul senior al studiului.
Oamenii de ştiinţă de la Northwestern Medicine lucrează de mai mulţi ani pentru a aborda PGD, o leziune acută potenţial letală a plămânului fragil transplantat, care apare în primele zile după operaţie.
În 2017, ei au publicat o descoperire critică: după transplant, celulele imune din sânge, numite monocite non-clasice (NCM) care provin din plămânul donatorului, activează o cale care atrage neutrofile dăunătoare ale gazdei în plămânul nou transplantat. Aceste constatări au sugerat că vizarea celulelor NCM în plămânii donatorilor ar putea împiedica dezvoltarea PGD. Cu toate acestea, opţiunile de tratament care au rezultat din această cercetare au rămas limitate.
„Majoritatea opţiunilor de tratament disponibile pentru PGD sunt tratamente simptomatice, care nu tratează neapărat procesul real al bolii în sine. Aşadar, a fost esenţial să elucidăm întregul mecanism care are loc pentru a putea măcar lua în considerare un tratament care modifică boala”, a declarat prima autoare a studiului, dr. Melissa Querrey, studentă în anul IV în programul Medical Scientist Training (MSTP).
În recentul studiu, echipa a identificat căile care activează aceste celule după transplant. Şi mai important, oamenii de ştiinţă au descoperit o proteină de pe aceste celule, CD11b, care poate acţiona ca o „frână” moleculară pentru a reduce activarea neutrofilelor.
O constatare fundamentală a acestei lucrări arată că un activator al sistemului de frânare CD11b LA-1, administrat numai plămânului donatorului înainte de transplant, a redus semnificativ severitatea transplantului indusă de leziuni pulmonare timpurii, potrivit dr. Budinger, care este şi profesor de biologie celulară.
„Acest lucru este important deoarece tratarea plămânului donator înainte de transplant este posibilă folosind sisteme de perfuzie ex vivo sau sistemul de plămân la cutie (un sistem care pompează sânge şi aer în plămâni şi le permite să respire în afara corpului). Întrucât beneficiarul nu trebuie să primească tratament, această strategie este de natură să reducă orice efecte secundare ale medicamentelor”, a mai spus medicul.
Pe lângă avansarea acestei abordări terapeutice, prin folosirea sistemului de perfuzie ex vivo, cercetătorii speră şi la alte potenţiale beneficii la scară mai mare.
Oamenii de ştiinţă şi-au propus să cerceteze utilitatea aceleiaşi căi terapeutice şi în alte boli pulmonare inflamatorii asociate.
Noile descoperiri au fost publicate în Journal of Clinical Investigation (JCI).
