Un medicament aflat în prezent în teste clinice ca terapie împotriva cancerului poate stimula celulele beta pancreatice să secrete insulină, dezvăluind un mecanism necunoscut până acum pentru reglarea insulinei în diabetul zaharat de tip 2, potrivit unui nou studiu. Descoperirea preclinică oferă un nou instrument chimic pentru sondarea biologiei diabetului şi ar putea arăta calea către tratamente mai bune pentru această afecţiune.
Potrivit unui nou studiu realizat de cercetătorii de la Colegiul medical Weill Cornell şi publicat recent online în revista Nature Chemical Biology, un nou instrument chimic pentru biologia diabetului ar putea deschide calea către tratamente mai bune pentru această boală.
„Ştim despre insulină de un secol, dar când vine vorba de mecanismele majore care controlează secreţia de insulină, există încă multe lucruri care nu sunt cunoscute", a declarat autorul principal, dr. Shuibing Chen, director al Centrului pentru sănătate genomică şi profesor de chirurgie la Weill Cornell.
Pentru a căuta noi mecanisme de reglare a insulinei, echipa de la Cornell a testat mai multe medicamente pe culturi de celule beta pancreatice de şoarece, căutând compuşi care să stimuleze secreţia de insulină ca răspuns la glucoză.
Screeningul a identificat trei compuşi care au promovat secreţia de insulină, dintre care doi au vizat mecanisme cunoscute de reglare a insulinei în celulele beta pancreatice.
Un al treilea, însă, a vizat o proteină numită CHEK2, care suferă adesea mutaţii în cancer, dar care nu a fost asociată anterior cu metabolismul glucozei.
Cercetătorii au confirmat că acest compus creşte secreţia de insulină mediată de glucoză în cadrul mai multor teste efectuate pe celule pancreatice umane şi non-umane cultivate în laborator, precum şi pe diverse modele de şoareci cu diabet de tip 2.
„Datele sunt foarte interesante, întrucât sunt consecvente atât în testele pe şoareci, la insulele umane in vitro, precum şi de la şoareci şi primate neumane in vivo", a declarat dr. Chen, într-un comunicat al colegiului medical american.
Cercetând mecanismul mai îndeaproape, echipa a descoperit o cale moleculară de reglare a secreţiei de insulină, necunoscută anterior, care funcţionează la mai multe specii de mamifere.
Dr. Chen spune că acest compus pe care l-au identificat în screening-ul iniţial, numit AZD7762, promite să fie un instrument util pentru explorarea altor aspecte ale reglării insulinei.
Compusul AZD7762 se află în prezent în studii clinice ca terapie împotriva cancerului.
„Cerinţa de siguranţă pentru terapia împotriva cancerului şi terapia împotriva diabetului este complet diferită", explică dr. Chen, adăugând că efectele secundare ale medicamentului împotriva cancerului l-ar face probabil nepotrivit pentru utilizarea pe termen lung într-o afecţiune cronică precum diabetul zaharat de tip 2.
Cu toate acestea, compuşii care afectează CHEK2 doar în celulele beta pancreatice s-ar putea dovedi foarte eficienţi.
„Dacă am putea direcţiona livrarea medicamentelor către celulele beta fără a afecta alte celule, aceasta ar putea fi o abordare interesantă de studiat", a declarat ea.
