Boala Parkinson este a doua cea mai frecventă boală neurodegenerativă, care afectează şapte milioane de persoane din întreaga lume şi se preconizează că numărul de cazuri se va dubla până în 2040. Un blocaj major în desfăşurarea studiilor clinice pentru modificarea bolii este identificarea pacienţilor în cele mai timpurii stadii de dezvoltare a bolii (patogeneză) şi excluderea altor boli cu simptome similare.
Cercetările efectuate la Departamentul clinic pentru neuroştiinţe de la Oxford au dus la dezvoltarea unui nou test bazat pe sânge pentru a identifica patologia care declanşează boala Parkinson înainte de apariţia principalelor simptome.
Acest lucru ar putea permite medicilor să depisteze persoanele cu risc ridicat de a dezvolta boala şi să faciliteze introducerea în timp util a terapiilor de precizie care se află în prezent în stadiul de studiu clinic.
Boala Parkinson debutează cu mai mult de zece ani înainte ca pacienţii să se prezinte la clinică cu simptome, deoarece celulele creierului lor nu reuşesc să gestioneze o mică proteină numită alfa-sinucleină.
Acest lucru duce la formarea de aglomerări anormale de alfa-sinucleină care deteriorează celulele nervoase vulnerabile, provocând tulburarea de mişcare cunoscută şi, adesea, demenţa.
În momentul în care oamenii sunt diagnosticaţi cu boala Parkinson, majoritatea acestor celule nervoase vulnerabile au murit deja şi s-au format aglomerări de alfa-sinucleină în multe regiuni ale creierului.
Ar fi util dacă ar exista o modalitate de a vedea dacă acele căi care gestionează alfa-sinucleina sunt afectate înainte de apariţia simptomelor bolii Parkinson.
Acest lucru i-ar putea ajuta pe clinicieni să identifice persoanele cu cele mai mari şanse de a beneficia din timp de tratament atunci când acestea vor fi disponibile.
În recenta cercetare, publicată luni, în revista JAMA Neurology, echipa de la Oxford a descrie posibilitatea măsurării unui subtip de vezicule extracelulare pentru a identifica modificările în alfa-sinucleină la persoanele care sunt susceptibile de a dezvolta boala Parkinson.
Veziculele extracelulare sunt nanoparticule care sunt eliberate de toate tipurile de celule şi care circulă în biofluide, inclusiv în sânge, transportând semnale moleculare între celule.
[ot-video][/ot-video]
Credit: Universitatea Oxford
Folosind un test îmbunătăţit pe bază de anticorpi dezvoltat de grupul de cercetare, testul presupune izolarea din sânge a veziculelor extracelulare provenite din celulele nervoase şi apoi măsurarea conţinutului lor de alfa-sinucleină.
„Un test robust este crucial, deoarece veziculele extracelulare provenite din neuronii constituie mai puţin de 10% din toate veziculele circulante, iar ~99% din alfa-sinucleina din sânge este eliberată de celulele periferice, în principal de globulele roşii", explică profesorul George Tofaris, unul dintre autori.
În primul studiu de acest gen, echipa a analizat 365 de persoane cu risc, din patru cohorte clinice (Oxford Discovery, Marburg, Köln şi Iniţiativa markeri pentru progresia Parkinson, din Statele Unite), 282 de controale sănătoase şi 71 de persoane cu boală Parkinson genetică sau sporadică.
Echipa a descoperit că persoanele cu cel mai mare risc de a dezvolta boala Parkinson (peste 80% probabilitate pe baza criteriilor de cercetare) aveau o creştere de două ori mai mare a nivelului de alfa-sinucleină în veziculele extracelulare neuronale, iar testul putea să le diferenţieze cu exactitate de cele cu risc scăzut (mai puţin de 5% probabilitate) sau de controalele sănătoase.
În general, testul a putut distinge un individ cu risc ridicat de a dezvolta Parkinson de un control sănătos cu o probabilitate de 90%.
Aceste rezultate indică faptul că testul de sânge, împreună cu o evaluare clinică, ar putea fi folosit pentru a depista şi identifica persoanele care prezintă un risc ridicat de a face boala.
În cadrul unei analize ulterioare, testul ar putea identifica, de asemenea, persoanele care au avut dovezi de neurodegenerare detectate prin imagistică sau patologie detectată printr-un test de lichid spinal, dar care nu au dezvoltat încă o tulburare de mişcare sau demenţă.
Într-un mic subgrup de 40 de persoane care au dezvoltat ulterior boala Parkinson şi demenţa asociată, testul de sânge a fost pozitiv în peste 80% din cazuri, cu până la şapte ani înainte de diagnostic.
În acest grup, a existat o tendinţă ca nivelurile mai ridicate de alfa-sinucleină în veziculele extracelulare neuronale din sânge să fie asociate cu un nivel mai scăzut de alfa-sinucleină în lichidul spinal şi cu un interval mai lung înainte de apariţia principalelor simptome ale bolii Parkinson.
Acest lucru sugerează că celulele nervoase se pot proteja prin împachetarea excesului de alfa-sinucleină în vezicule extracelulare care sunt apoi eliberate în sânge.
Cercetarea se bazează pe descoperirile anterioare ale laboratorului Tofaris, confirmate şi în studiul actual, care arată că biomarkerul este crescut la pacienţii cu boala Parkinson, dar nu şi în cazul altor afecţiuni asemănătoare bolii Parkinson.
Laboratorul Tofaris, care face parte din Departamentul Nuffield de Neuroştiinţe Clinice şi are sediul în cadrul Institutului Kavli pentru Descoperiri şi Nanoştiinţă, a delimitat anterior calea care vizează distrugerea alfa-sinucleinei în interiorul celulelor nervoase.
Această cale poate, de asemenea, să direcţioneze alfa-sinucleina în afara celulelor, în vezicule extracelulare, atunci când reînnoirea proteinei intracelulare este ineficientă în condiţii precum îmbătrânirea şi boala Parkinson.
„În mod colectiv, studiile noastre demonstrează modul în care investigaţiile fundamentale în biologia alfa-sinucleinei pot fi transpuse într-un biomarker pentru aplicaţii clinice, în acest caz pentru identificarea şi stratificarea riscului de Parkinson", a declarat profesorul Tofaris.
Un test de screening care ar putea fi implementat la scară largă pentru a identifica din timp procesul bolii este considerat imperativ de către cercetători în cazul unor terapii ţintite pentru Parkinsone, aşa cum se face în prezent cu programele de screening pentru tipurile comune de cancer.
