În jur de 20 la sută din pacienţii cu epilepsie sunt diagnosticaţi eronat. ,,De multe ori este dificil să recunoaştem o criză de epilepsie, pentru că aceste crize pot fi extrem de subtile, adică să rămână doar în planul subiectiv al pacientului. El experimentează senzaţia, nu spune nimănui, prin urmare nimeni nu-şi dă seama”, a atras atenţia dr. Irina Oane, medic neurolog în cadrul unui interviu video.
,,O criză de epilepsie spune o poveste, povestea zonei din creier în care se întâmplă acest scurtcircuit”, a spus dr. Irina Oane, care a descris acest scurtcircuit.
Dacă scurtcircuitul se întâmplă în zona creierului care se ocupă de limbaj, atunci pacientul nu va mai vorbi în criză. Dacă în criză scurtcircuitul se întâmplă în zona memoriei, atunci pacientul poate să experimenteze în criză diverse senzaţii ciudate, să îşi aducă aminte amintiri din trecut, să i se pară că ceea ce trăieşte este un vis sau din contră, lucruri familiare, chiar dacă este la el acasă, să nu le mai recunoască.
În mod uzual, crizele de epilepsie sunt scurte, de aceea este foarte important ca cei din jur să filmeze o criză de epilepsie, pentru că aceasta este informaţia primară şi cea mai importantă cu care putem veni la medic.
,,Atunci când pacienţii se prezintă la medic, vin cu povestea relatată de cei din jur, iar de cele mai multe ori cei din jur filtrează ceea ce se întâmplă prin emoţiile lor şi transmit mai departe foarte puţin din ceea ce se întâmplă cu adevărat”, a atras ateenţia medicul neurolog.
Specialista a spus că pot fi uşor confundate crizele de epilepsie cu sincopele. ,,Aceste sincope sunt practic o criză la inimă şi nu la creier. Iar pentru că diagnosticul de multe ori este fin, ar trebui pus de către un specialist, un medic neurolog, de preferat cineva care are experienţă în a pune acest diagnostic”, a precizat dr. Irina Oane.
În ceea ce priveşte tratamentul în epilepsie, acesta poate avea 2 direcţii.
,,În principal, 70% din pacienţii cu epilepsie reuşesc să controleze boala, adică să ţină în frâu crizele, să nu mai apară crize, luând o pastilă, corect administrată, în funcţie de tipul epilepsiei lor. 30% dintre pacienţi nu sunt la fel de norocoşi şi fac crize, cu toate că-şi iau corect medicamentul. În cazul acesta, tratamentul este non-medicamentos, adică putem oferi alte alte proceduri”, a afirmat medicul.
Dacă epilepsia este cauzată de o modificare a creierului, se poate acţiona asupra acelei zone din creier. ,,De cele mai multe ori, pacienţii care sunt complet controlaţi, care nu mai au crize sau care au crize foarte scurte şi nu le impactează capacitatea de a răspunde, de a-şi desfăşura activitatea, pot să ducă o viaţă perfect normală. Femeile cu epilepsie pot să aibă copii, taţii cu epilepsie pot să iasă în parc cu copiii, să se dea cu bicicleta, să meargă la mare, să facă sport. Îşi permit toate libertăţile pe care le are o persoană care nu au acest diagnostic”, a spus dr. Irina Oane.
Neurologul a precizat că persoanele cu epilepsie trebuie să-şi înţeleagă boala şi să fie de acord să urmeze acest tratament, să înţeleagă că tratamentul nu-i desparte de viaţa normală, ci îi ajută să ducă o viaţă cât mai normală.
VIDEO Ileana Ştefan: Ar trebui să acceptăm acest diagnostic de epilepsie
VIDEO: Campionul mondial David Popovici, despre vizita la medic care i-a schimbat viaţa
