Copiii pot dezvolta tulburări de adaptare atunci când trec prin situaţii sau evenimente de viaţă foarte stresante. Netratate, tulburările de adaptare la copii şi adolescenţi pot duce la apariţia depresiei, a tulburărilor de anxietate sau a abuzului de substanţe. ,,Orice apare diferit în comportamentul copilului şi este stabil, adică nu apare doar o dată, poate să atragă părintelui atenţia astfel încât acesta să urmărească pe parcursul câtorva săptămâni să vadă dacă acele manifestări rămân stabile”, a precizat dr. Octaviana Ramona Gheorghe, medic primar psihiatru.
Care sunt cele mai frecvente simptome la copii în ceea ce priveşte aceste tulburări de adaptare, la ce ar trebui să fie atenţi părinţii, dar şi în ce fel pot fi tratate tulburările de adaptare la copii, a explicat pe larg medicul specialist în sănătate mintală.
Un copil poate să fie nemulţumit la şcoală şi să nu aibă o performanţă bună pentru că n-a dormit bine sau după un episod de boală, însă aceasta e o situaţie reversibilă.
,,Dar dacă modificările în comportamentul copilului, şi aici putem să vorbim despre lucruri care ţin de instincte, modificări în apetitul alimentar al copilului, copilul începe să mănânce dintr-o dată mai puţin, nu mai are poftă de mâncare, nu mai preferă nici alimentele pe care altă dată le prefera, sau din contră, mănâncă mai mult, mănâncă noaptea, sau modificări ale somnului, copilul care este somnoros sau care adoarme cu greutate sau care se trezeşte de mai multe ori în timpul somnului, apariţia la un copil care a deprins controlul sfincterian a tulburărilor de eliminare, începe să facă pe el, noaptea, ziua, în sfârşit, acestea sunt situaţii care ne pot atrage atenţia asupra unor traduceri pe care copilul le face legat de întâmplări din mediul înconjurător sau legat de viaţa lui apropiată pe care nu ştie să şi le explice altfel, şi atunci există modalitatea asta în care corpul traduce în locul lui dificultăţile legate de provocările pe care viaţa i le dă”, a spus dr. Octaviana Ramona Gheorghe, medic primar psihiatru.
Pot apărea modificări ale stării de dispoziţie: frică, teamă de îmbolnăvire, o stare de nelinişte a copilului, un joc agresiv cu jucăriile sau cu alţi copii. Pot apărea comportamente modificate la şcoală: apatie, dificultăţi de concentrare, dificultăţi de a rememora lecţiile, scăderea notelor la şcoală, pierderea prieteniilor, iar părinţii trebuie să fie atenţi la acestea.
,,În cabinetul de psihiatrie sau de psihologie, printr-o tehnică, prin ascultare sau pur şi simplu se poate ajunge la acel eveniment declanşator care să fie cauza problemei”, a explicat dr. Octaviana Ramona Gheorghe, care a spus însă că dincolo de comportamente, părinţii pot primi informaţii de la prietenii copiilor sau de la educatori despre ce ar putea să fie diferit la un moment dat.
Părintele aflând aceste informaţii poate să observe dacă întâmplări asemănătoare apar şi acasă.
Asociaţia Internaţională de Psihiatria Copilului şi Adolescentului recomandă ca iniţierea tratării tulburărilor psihice la copil şi adolescent să se facă cât mai devreme posibil.
,,Tratamentul în psihiatria copilului este de cele mai multe ori multimodal”, a subliniat medicul psihiatru, arătând că multimodal înseamnă că sunt implicate mai multe zone din viaţa copilului, pentru a-i îmbunătăţi calitatea vieţii.
Dacă funcţionarea copilului este afectată la şcoală, şcoala va fi implicată în echipa terapeutică.
,,Pentru copilul care este integrat în învăţământ, parte din echipa terapeutică este şi educatorul”, a precizat dr. Octaviana Ramona Gheorghe.
Familia este foarte importantă în recuperarea copilului, iar medicamentele fac parte din strategia terapeutică.
,,Ajungem să identificăm tulburări în situaţii depăşite, nu depăşite ca într-o situaţie de chirurgia cancerului, ci în situaţii care ţin de mult timp şi care au fost tolerate în familie de multă vreme, şi atunci nu se mai pune problema cu ce să începem. Se pune problema să începem în varianta cea mai folositoare pentru copil. Şi varianta cea mai folositoare pentru copil înseamnă varianta în care folosim şi familia, şi şcoala, şi medicamentele, şi psihologul, ca lucrurile să se întâmple aşa cum ar trebui să se întâmple pentru viaţa copilului”, a conchis dr. Octaviana Ramona Gheorghe.