Experţii pun sub semnul întrebării recomandările privind aspirina, argumentând că se bazează pe concluziile unui studiu considerat neconcludent. Cercetătorii avertizează că recomandările actuale privind aspirina au fost influenţate de un studiu ale cărui date sunt considerate insuficiente.
Recomandările privind utilizarea aspirinei sunt puse sub semnul întrebării de comunitatea ştiinţifică, care consideră că se bazează pe rezultatele unui studiu considerat nerelevant.
Un grup de cercetători de la Universitatea de stat Atlantic, din Florida, şi instituţii partenere contestă noile ghiduri care limitează utilizarea aspirinei în prevenţia primară a bolilor cardiovasculare. Potrivit acestora, aceste restricţii se bazează pe concluziile unui studiu considerat neinformat, care nu reflectă pe deplin totalitatea dovezilor disponibile. Experţii subliniază importanţa evaluării individuale a riscurilor şi beneficiilor pentru fiecare pacient în parte.
Cercetătorii atrag atenţia că pacienţii ar trebui să discute cu medicul lor de familie pentru a decide dacă sunt candidaţi potriviţi pentru tratamentul cu aspirină, întrucât acesta cunoaşte cel mai bine beneficiile şi riscurile specifice fiecărui pacient.
Noile ghiduri au restricţionat utilizarea aspirinei în prevenţia primară a bolilor cardiovasculare. Ghidurile Asociaţiei Americane a Inimii (AHA) şi Colegiului American de Cardiologie (ACC) limitează utilizarea aspirinei la pacienţii sub 70 de ani, iar mai recent, Grupul de Lucru pentru Servicii Preventive al Statelor Unite (USPSTF) a redus această limită la 60 de ani. Totuşi, riscul de infarct şi accident vascular cerebral creşte odată cu vârsta, lăsând medicii în incertitudine cu privire la momentul potrivit pentru oprirea tratamentului sau la pacienţii care ar putea beneficia de pe urma acestuia.
Cercetători de la Colegiul de medicină Schmidt din cadrul Universităţii Florida Atlanticy, împreună cu colaboratori recunoscuţi care au condus studii majore despre aspirină în prevenţia primară, au publicat perspectiva lor pe 1 aprilie în revista Clinical Trials, sub titlul: „Aspirina în prevenţia primară: încredere nejustificată într-un studiu neinformat a condus la ghiduri clinice eronate”.
Autorii subliniază că bunele practici în proiectarea, desfăşurarea şi interpretarea studiilor clinice randomizate trebuie să respecte principii statistice riguroase. Ignorarea acestor principii poate duce la concluzii greşite şi la recomandări inadecvate din partea comisiilor de elaborare a ghidurilor.
Cercetătorii susţin că AHA/ACC şi USPSTF s-au bazat în mod exagerat pe concluzii neconcludente ale studiului ASPREE (Studiul privind rolul aspirinei în prevenirea evenimentelor cardiovasculare la persoanele vârstnice). În mod special, acest studiu nu a oferit dovezi fiabile că aspirina nu ar avea beneficii la grupele de vârstă incluse.
„Datele solide indică faptul că, pentru a obţine cele mai bune rezultate pentru cât mai mulţi pacienţi, deciziile legate de aspirină în prevenţia primară a infarctului şi AVC trebuie luate individual, în funcţie de raportul beneficiu-risc, nu doar pe baza vârstei”, a declarat dr. Charles H. Hennekens, coautor şi profesor la Colegiul de Medicină Schmidt.
„Mai mult, pare contraproductiv ca un pacient care ia aspirină de mulţi ani să întrerupă tratamentul doar pentru că a atins o anumită vârstă. În final, absenţa dovezilor nu înseamnă automat că efectul este inexistent”.
Autorii subliniază importanţa consultării medicului de familie pentru evaluarea adecvată a riscului personal de sângerare versus beneficiile prevenţiei cardiovasculare. Astfel, decizia de a prescrie aspirină trebuie să fie una clinică, personalizată.
„Fiecare pacient care suferă un infarct miocardic acut ar trebui să primească 325 mg de aspirină imediat şi apoi zilnic, pentru a reduce rata de deces şi riscurile ulterioare de infarct sau AVC”, a precizat dr. Hennekens. „În plus, la pacienţii care au supravieţuit unui infarct sau AVC ischemic, aspirina trebuie prescrisă pe termen lung, în absenţa unei contraindicaţii clare”, a precizat medicul.
Autorii atrag atenţia asupra poverii tot mai mari a bolilor cardiovasculare şi necesităţii unor strategii eficiente şi accesibile de prevenţie primară. Acestea includ renunţarea la fumat, controlul greutăţii, activitate fizică regulată, utilizarea statinelor şi a altor medicamente pentru controlul tensiunii arteriale. În acest context, aspirina rămâne o opţiune atractivă din punct de vedere al costurilor.
„Preferinţa pacientului este întotdeauna importantă, dar devine esenţială în cazurile în care beneficiile şi riscurile sunt apropiate”, a adăugat dr. Hennekens. „Unii pacienţi pot considera mai importantă prevenirea unui prim infarct decât riscul unei sângerări digestive semnificative”, a adăugat acesta.
De asemenea, autorii menţionează că riscul absolut de hemoragie cerebrală cu sau fără aspirină este foarte redus în rândul majorităţii pacienţilor, nefiind clinic relevant.
În Statele Unite şi în multe ţări dezvoltate, deciziile individualizate ale medicilor cu privire la prescrierea aspirinei în prevenţia primară pot influenţa o proporţie semnificativă de pacienţi.
De exemplu, sindromul metabolic – o combinaţie de obezitate, hipertensiune, colesterol crescut şi rezistenţă la insulină – afectează aproximativ 40% dintre americanii cu vârsta peste 40 de ani. Riscul cardiovascular al acestor pacienţi poate fi comparabil cu cel al pacienţilor cu antecedente de evenimente cardiovasculare.
„Ghidurile actuale privind aspirina în prevenţia primară par nejustificate”, a afirmat dr. Hennekens. „Medicul de familie are cea mai bună perspectivă asupra raportului beneficii-riscuri pentru fiecare pacient şi trebuie să decidă în mod individualizat”, a adăugat el.
Potrivit Centrului pentru Controlul şi Prevenţia Bolilor (CDC), peste 859.000 de americani mor anual din cauza unui infarct sau AVC, reprezentând mai mult de o treime din totalul deceselor din Statele Unite. Aceste boli generează un impact economic major, cu un cost de 213,8 miliarde dolari anual pentru sistemul de sănătate şi 137,4 miliarde dolari în pierderi de productivitate.
Universitatea Florida Atlantic a colaborat cu specialişti de la Şcoala de Medicină şi Sănătate Publică a Universităţii Wisconsin, facultatea de Medicină a Universităţii Harvard şi Spitalul Massachusetts General-Brigham.
Dr. Hennekens este primul care a demonstrat, în cadrul studiului Physician’s Health Study (Studiul privind sănătatea medicilor), că aspirina previne primul infarct la bărbaţi, şi în Women’s Health Study (Studiul privind sănătatea femeilor), că reduce riscul primului AVC la femei.
El a fost cercetătorul principal principal din Statele Unite în cadrul studiului internaţional ISIS-2, care a arătat beneficiile vitale ale aspirinei administrate în primele 24 de ore de la apariţia simptomelor de infarct, precum şi la supravieţuitorii de evenimente cardiovasculare majore.
Un alt autor, J Michael Gaziano, a fost cercetătorul principal în studiul ARRIVE, unul dintre cele patru mari studii recente privind aspirina în prevenţia primară.
