Un medicament destinat unei boli rare poate transforma sângele uman într-o armă mortală împotriva ţânţarilor şi ar putea contribui la combaterea malariei, potrivit unui nou studiu. Cercetătorii spun că noul tratament poate ucide ţânţarii mai în vârstă, cei mai predispuşi să transmită malaria.
Un nou studiu, publicat miercuri, în revista Science Translational Medicine, arată că nitizinona, un medicament utilizat pentru boli genetice rare, poate transforma sângele uman într-o armă eficientă împotriva ţânţarilor. Odată ingerat de ţânţari, acest medicament blochează o enzimă esenţială pentru digestia sângelui, ducând rapid la paralizia şi moartea insectelor. Spre deosebire de ivermectină, nitizinona rămâne mai mult timp în fluxul sanguin şi afectează inclusiv ţânţarii mai în vârstă, cei mai predispuşi să transmită malaria.
Cercetătorii au analizat sângele donat de pacienţi trataţi cu acest medicament şi au demonstrat că ţânţarii din specia Anopheles gambiae, principalul vector al malariei în Africa, au fost afectaţi sever.
Studiul sugerează că nitizinonă ar putea deveni o metodă complementară de control al malariei, în special în regiunile unde există rezistenţă la ivermectină. Cu toate acestea, sunt necesare studii suplimentare pentru a determina doza optimă de administrare.
În prezent, există mai multe metode utilizate pentru a reduce populaţia de ţânţari şi, implicit, riscul de malarie. Una dintre acestea este utilizarea medicamentului antiparazitar ivermectină, care, odată ingerat de ţânţari, le scurtează durata de viaţă.
Cu toate acestea, cercetătorii avertizează că ivermectina este toxică pentru mediu, iar utilizarea sa excesivă pentru tratarea infecţiilor parazitare la oameni şi animale poate duce la apariţia rezistenţei la acest medicament.
Acum, noul studiu a identificat un alt medicament, nitizinonă, care ar putea contribui la reducerea populaţiei de ţânţari şi la controlul malariei.
„O modalitate de a opri răspândirea bolilor transmise de insecte este de a face sângele animalelor şi al oamenilor toxic pentru aceste insecte hematofage”, a declarat miercuri Lee Haines, profesor asociat de biologie la Universitatea Notre Dame şi cercetător onorific lafacultatea pentru boli tropicale din Liverpool, unul dintre autorii principali ai studiului.
„Rezultatele noastre sugerează că utilizarea nitizinonei ar putea fi un nou instrument promiţător în controlul bolilor transmise de insecte, precum malaria.”
Acest medicament este utilizat în mod obişnuit pentru pacienţii care suferă de boli genetice rare, precum alkaptonuria şi tirozinemia de tip 1, care împiedică organismul să descompună un aminoacid esenţial, numit tirozină.
Medicamentul acţionează prin blocarea unei enzime numite 4-hidroxifenilpiruvat dioxigenază (HPPD). Aceasta împiedică acumularea de compuşi toxici în organismul pacienţilor afectaţi de aceste boli.
Însă, atunci când un ţânţar ingerează sânge care conţine acest medicament, enzima HPPD este blocată şi în corpul insectei, împiedicând-o să digere sângele şi determinând moartea rapidă a acesteia.
Testarea pe ţânţari purtători de malarie
Pentru acest studiu, patru pacienţi diagnosticaţi cu alkaptonurie au donat sânge, care a fost apoi administrat ţânţarilor femele Anopheles gambiae – principala specie responsabilă pentru transmiterea malariei în multe ţări africane.
Cercetătorii au analizat concentraţiile necesare ale medicamentului pentru a ucide ţânţarii şi au comparat eficacitatea sa cu ivermectina.
S-a constatat că nitizinona persistă mai mult timp în fluxul sanguin comparativ cu ivermectina şi are capacitatea de a ucide nu doar ţânţarii tineri, ci şi pe cei mai în vârstă, care sunt mai predispuşi să transmită malaria. De asemenea, medicamentul s-a dovedit eficient împotriva ţânţarilor rezistenţi la insecticidele tradiţionale.
Ţânţarii care au ingerat sângele tratat cu acest medicament au pierdut mai întâi capacitatea de a zbura, apoi au suferit o paralizie completă, urmată de moarte, explică autorii studiului.
O nouă strategie pentru combaterea malariei
„În viitor, ar putea fi benefic să alternăm utilizarea nitizinonei şi a ivermectinei pentru controlul populaţiei de ţânţari”, a spus dr. Haines.
„De exemplu, nitizinona ar putea fi utilizată în regiunile unde există rezistenţă la ivermectină sau unde acest medicament este deja utilizat intens la animale şi oameni”.
Cu toate acestea, cercetătorii subliniază că sunt necesare studii suplimentare pentru a determina doza optimă a medicamentului şi pentru a evalua eventualele efecte secundare asupra sănătăţii umane şi a ecosistemului.
Această descoperire deschide noi perspective în controlul bolilor transmise de ţânţari, oferind o alternativă inovatoare la metodele actuale de combatere a malariei.
